Un exces

Un exces.
Timp gol, trecând pe nesimțite.
Oamenii, zice, muncesc pentru pâini şi nume, nopți, zile, bucătării şi excursii la mare şi toate acele, toate."
Mă scufund în ficțiune.

Puțin

Am tăiat două felii groase de pâine cu cuțitul cel mare, am umplut tocătorul de firmituri. Mi-am turnat niște lapte în ceașca mea roșie. M-am așezat pe scaun. Am mușcat dintr-o felie, am băut puțin lapte. Stătea în fața mea, cu privirea ațintită în farurie, fixată asupra unei felii de pâine cu unt. I-am privit pleoapele, liniile nasului, firele mustății, buzele. Roșul lor, pielea aspră ici-colo, uscată.
Mi-am amintit pantofii mei în timp ce pășeam pe caldarâm, griul, zgomotul lor. Cheile căutate în geantă, găsite, reci, într-un cotlon. Câteva frunze pe jos și-o sirenă în depărtare.
Lumina chioară aprinsă în hol, cuierul cu oglindă, șubred. Linoleumul albăstrui.
Mi-am amintit linia spatelui lui, curbată deasupra mesei, liniile urechilor, ochii aplecați asupra foii, obrajii și colțul gurii, stiloul, degetele lui lungi și totuși pline - și tușul albastru uscându-se pe hârtie.
Încetineala mișcărilor lui, textura puloverului negru, mirosul îmbibat în fibrele lui, parfumul și căldura degetelor lui.
A ridicat privirea.
- Vrei niște unt?
- Puțin.

Mă opresc

Aș scrie.
Cuvintele mi se opresc în pleoape, pleoapele închise, se topesc în întuneric, lovite de bariere, se întorc frânte din drum, pe o cărare pietruită.

Chuck P.

Câtă sevă, vigoare, forță brută, energie într-o scriitură
nişte cuvinte
Nu pot să dorm, e iarnă şi zorile sunt încă departe.
Aud ceasul şi mă uit la veioză.

Alo

E cineva acolo?
Nu e nimeni, nu e nimic, nu e nimic, hai, întărește-te, amice, solidifică-te, viața e plictis, întotdeauna trece anotimpul, se repetă totul, nimic de discutat, singurătate, stai și tu liniștit, lumini albastre și roșii, cearcăne și câte un abis, o mare de carne, păr și sudoare, hai, fugi, lasă-mă în pace, zilele sunt așa, toate, tragi gluga pe cap și mergi mai departe, azi prin peisajul pustiit, frunze putrezite și pahare de hârtie strivite, curge tăria în vene și te piși. Un pat pe care cazi, un vis, e cineva acolo? nu mai e nimeni, nu mai e nimeni, scutură-te, scufundă-te, ascunde-te, taci. Aburul, îl expiri, pășești grăbit, mergi mai departe, îți transpiră picioarele în bocanci, nu vreau să fiu nimic, strivesc șervețele în buzunar și mă doare umărul, aspir mucii și respir și asta e tot, aici, mai trece câte unul, râul abia dacă mai curge în stânga, mă arde stomacul, asta e, îți explic, e mai bine să îi dai drumul, să o tai, să te cari, să te împrăștii, să zaci jumulit pe un cearșaf împuțit, să te doară tot corpul, să închizi ochii și să înghiți, întărește-te, amice, solidifică-te, trec autobuzele cu numere roșii-portocalii, ceasul e și cincizeșinouă, nu mai e fix, e și unu, nu e nimic, tragi picioarele după tine și te cari, nu vă supărați, am închis, nu mai e nimeni aici, vă rog să renunțați, vă rog să nu mai reveniți, a înghețat aerul și străzile îs goale, e cineva aici?, nu e nimeni, vorbești singur, boule, nu mai e nimeni pe-aici, taci.

Haos

Am ieșit din casă, bătea vântul și ploua și mi-era frig mi-era frig frig frig până în măduva oaselor înnegrite frig înfigându-se în mine mi-am strâns haina și am pășit clătinându-mă
privindu-mă, strivind, mașini blocuri și lumini și oameni trecând pe lângă mine
viteza variind zgâriindu-mă
amintește-ți, în oglindă,
s-au înnodat ațele toate și uite, îmi ies negre din cap, liniile ochilor s-au încâlcit, s-au încleștat fălcile într-o gaură neagră
s-au înnămolit
îmi pompează inima cuvinte și curg nesfârșit tâgâdâm tâgâdâm roțile pe șine, curbe scârțâind, călătorii movile movile
vă rog să îmi aduceți o pătură, un întuneric,
vă rog să umblați în cutie
vă rog să pășiți mai departe numărați picăturile și mi-e stomacul plin și vomit vomit vomit
toate cuvintele erau aruncate acolo, claie peste grămadă, vărsate, trecătorii cu bocanci și claxoane claxoane șoferi furioși lovind volanul cu podul palmelor scuturându-și capetele
curgeau ațele și mi-am prins degetele în ele și s-au înroșit, vaste, încremenite, pe pereți literele mari, uriașe
atunci a pocnit, asurzitor, cumplit
ce e aici, ce curge?
ațe încâlcite, cuvinte, liniile
se scurge pavajul pe sub pantofii lăcuiți
ridic piciorul îl așez pe o bordură o piatră
iată!
sunt regele haos
aduceți-mi o coroană.

Aş vrea

Aş vrea:
echilibru
Calm
Echilibru
Calm
PACE

Să fiu acolo unde mi-e locul
Să nu vreau să fiu nicăieri altundeva
Să ştiu unde mi-e locul

Să îmi ştiu rostul
Locul

Să rezist
Să nu mă pierd
Să-mi ştiu drumul

Să înțeleg să accept să iubesc
Generos
Nesfârşit

Energie

Calm echilibru calm calm
Rezistență
Optimism
Calm şi pace
Mai ales

Unde-i rostul?
Unde mi-e locul?
Umblu şi nu ştiu
Nu ştiu nimic

1:04

Mi-am pus căștile și nu vreau să mai aud nimic altceva afară de muzică, pic de somn și ce-mi mai rămâne afară de somn, afară de vise, ce-mi mai rămâne de făcut?
Ce-mi mai rămâne?

Mă simt tot mai obosită și nu reușesc să recuperez o noapte de nesomn, am timp să dorm dar nu reușesc să pic și să dorm oricând, să dorm zdravăn și-n timpul zilei, să dorm în plus nopțile, nu dorm nici noaptea destul, ar trebui să dorm ore și ore în șir, cum aș avea poate nevoie, înfășurată în pătură, în întuneric, până nu mai mișcă nimic în mine, până e întunericul deplin, până mă trezesc și plec, plec în vise, departe.
 
Nu pot să scriu nimic frumos și nimic foarte elaborat.




Am început atunci să mă zbat, cu gaura aia oribilă deschisă, lipită de pământ, curgând.

Borș

Bă, știi cântecul ăsta, îmi aduce aminte de primăvară, de zilele alea calde și de lumină, și știi ce am făcut?, când a căzut la pământ mi s-a umflat ceva în vene, i-am ars un bocanc în burtă și altul în obraz și, bă,
mi-a plăcut -
i-a dat borșu' pe nas și mă privea fix cu ochii mari și roșii.
Bă, universul e plin de poezie, bat inimile roșii în coșărci pline de funingine și totul e cu măsură, calculat, cade frunza țintit și melcii traversează liniștit, pătlăgelele se coc pe fereastră și sacoșele pline de pământ sunt scuturate de gospodine în veceuri proaspăt spălate și, bă, miroase parfumat.
Bă, și dup-aia știi ce a făcut?
S-a întors cu burta-n sus și se uita la stele.