Până relativ de curând nu am avut niciodată pasiuni cromatice. Dacă mă întreba cineva ce culoare preferată am răspundeam de cele mai multe ori că albastrul, dar nu aveam nicio pasiune pentru el. Apoi, în urma cu vreo doi ani și jumătate - sau poate mai puțin - am intrat într-o perioadă portocalie. Pe vremuri nu puteam suferi portocaliul. Știu că etalonul pentru urâțenie cromatică erau bluzele de șoimi ai patriei ale fraților mei, dosite undeva în arhiva de haine vechi a casei. Apoi, pe la 20 și ceva de ani, a început să mi se pară că tot ce e mai frumos pe lume este portocaliu. Aceasta a fost perioada portocalie. Cândva la sfârșitul anului trecut am intrat într-o perioadă roz. Îmi saltă inima de încântare de fiecare dată când văd ceva roz. Fetița ascunsă în spatele înfățișării mele exterioare de băiețoi îsi dă în petec.
Iar zilele astea am pierdut sute și sute de minute scanând un film pe care l-am făcut astă primăvară în grădina botanică numai și numai pentru bucuriile oferite mie de florile roz și rozalii pe care le-am fotografiat. Vă arăt și vouă unele, poate vă bucurați si voi de ele:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu