Moznosti dialogu

Un joc

Albastră

de ce te mişti aşa, Elena? şoldurile alea, tremurul ridicol al mâinilor tale, de ce ai ochii roşii
unde e casa ta, unde e locul tău, de ce vomiţi în tufiş? de ce eşti tulbure şi de ce puţi, de ce te târăşti pe aici?
de ce ai noroi pe tocuri şi pete de vomă pe haine?
de ce umbli pe aici?
dă-ţi drumul pe podele, dă ochii peste cap şi gemi, geme Ileană, geme, în cămaşă de noapte cu floricele, viaţa e un blues nesfârşit, tom waits muci şi sudoare o ciorbă prin care plimbi o lingură încet
scoală-te, şterge-te, ia şi te spală
îneacă-te cu fum de ţigară

uite aici, îngenunchează,
îngenunchează
încet
într-o zi o să te întorci pe lună
albastră

Nu ştiu

Frântură

Îmi pier strivite, încâlcite, cuvintele.

Amintire

Urmă

În oglindă

Cerasela se privi în oglindă - toate bucățile atârnau dezlânat, bălăngănindu-se, ochii o priveau curios, din toate unghiurile. Își desfăcu nasturii rochiei și înăuntru descoperi, tranșate, părțile ei intime, separate de fâșii de lumină și întuneric. Vru să țipe, însă în zadar - gura îi era încleștată, departe. Își infipse atunci degetele în carnea unui organ cald, umed, strângându-l în pumn - și simți mirosul de sânge. Mâinile mari, mari, cuprinseră apoi gâtlejul și gleznele. Cerasela se roti așa și se înșiră pe podele, descumpănită.

*

Mâini

Pentru că încă nu m-a doborât somnul. Am mai găsit ceva de comunicat.

Îmi plac mult mâinile, nu toate mâinile reale-concrete - dar mâinile-principiu, creatoare, abile, expresive, mecanisme uimitoare ce ating și simt și comunică și dau formă, îmi plac toate.

Imagini cu mâini, de citit în ce ordine poftește inima, nu musai a mea.


Dialog, de Rudolf Bonvie, 1973