Cerasela se privi în oglindă - toate bucățile atârnau dezlânat, bălăngănindu-se, ochii o priveau curios, din toate unghiurile. Își desfăcu nasturii rochiei și înăuntru descoperi, tranșate, părțile ei intime, separate de fâșii de lumină și întuneric. Vru să țipe, însă în zadar - gura îi era încleștată, departe. Își infipse atunci degetele în carnea unui organ cald, umed, strângându-l în pumn - și simți mirosul de sânge. Mâinile mari, mari, cuprinseră apoi gâtlejul și gleznele. Cerasela se roti așa și se înșiră pe podele, descumpănită.
*
![]() |

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu