Nu mai știu, mi-e foarte somn.
E ca și când ești într-o cameră și geamul e acoperit cu o pătură și e cald și nu mai știi dacă e cineva acolo dincolo de ușă, în bucătărie ți-ai făcut un ceai, bucătăria-cuptor,
clipești pe parchet cu picioarele goale
nu mai știu să zâmbesc și am șanțuri
aștept
sunt aici, asta contează
îmi beau și totul e într-un fel, uite lumina, uite-i pe-ai tăi
dormi
dormi pe fotoliu
 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu