Rezumatul

Să scriu.
Rapid, repede, apoi să mă bag în pat, să citesc puțin, să mă trezesc devreme - planuri puțin probabile.

Auzi, bocancii mei se cam udă în ultima vreme și ce vreau să spun e că în noaptea asta sunt pline de gheață crenguțele spre vârfuri - și de zăpadă. Le-am tot văzut, strălucind discret pe sub becuri.
Zloata, maroul, apa, claxonul, eșapamentul, sapele.
Și-apoi ieri, ieri în stația de autobuz era un bătrân senin cu ochi mari și gura deschisă privind mașinile cum trec, eu stăteam sub un copac plin de zăpadă și de fructe rotunde, două câte două, înghețate, glazurate, privindu-l - și aș vrea să dorm sub pături moi, pufoase, plușate, să le simt pe umeri și pe șolduri și pe labele picioarelor, pături inexistente.

Un om dansează și cămașa i se zbate peste coaste.

Burduful, terasamentul, prâsnelul, șireturile, degetele în buzunarele fetei.

Calamburul, cotlonașul. 

Am un cerșaf rece și tot felul de lucruri concrete în minte, atârnând grele, niște mâini pline de lut,
niște pâine
astăzi stăteam acolo pe fotoliu și mă uitam prin fereastra înaltă cât peretele, păzită în partea de jos de gratii, fereastra aia curioasă, mare, jos, pe bulevard, erau trotuare și cărări și oameni și lumina era puternică, era soare și vorbeam și vorbeam și din când în când priveam pe fereastră fără să văd nimic precis realmente, blocul de peste drum, ferestrele
sunt un caz
îngroșarea minții
nămolirea pereților
altele
Am fost într-o zi fictivă la pescuit, am stat pe marginea bălții, am așteptat, vino, pește mic,

nu am răbdare și nu am minte, am scos mâinile din apă pline, pline cu solzi și cu alge,
uite, ți-am zis, o să pun peștii pe masă, afară e iarnă și-au înghețat trotuarele și eu nu am răbdare, nu am răbdare să caut, să șlefuiesc, pe sub pleoape îmi curg luminile și vreau într-un colț, la cald, la rece, rândurile cărții sunt așa de grele și dacă e azi avem concluzia zilei,
am nevoie de apele mele și am nevoie să deschid ochii.