Să-mi șterg nasul și ochii.
Am ascultat niște muzică și m-au năpădit mucii și lacrimile.
Ieri noapte mă scurgeam de pe scaun tot mai departe și mi-am amintit de mine când eram mică și eram un băiețoi, îmi mai amintesc în ultima vreme, mi-am amintit de mine fugind prin spațiile lumii mele mici și familiare, mi-am amintit vag și totuși puternic.
Nu mi-a plăcut niciodată să fiu fetiță dar e mai mult de atât, de refuzul unui corp cu care nu mă înțelegeam sau înțeleg prea bine - purtam în mine un soi de forță brută și liberă.
Anul trecut am fost in Italia și ne-am jucat la un moment dat - și eu mi-am amintit că îmi plăcea când eram eu mică și ne jucam prin fața blocului să fiu fata ce stăpânea apa, fata aia din desenul animat cu Captain Planet. Și m-am luptat anul trecut în Italia cu un tip, fiind ea, și l-am învins cu forța apelor mele.
Nu știu. N-am încă vreo coerență.
Ar trebui să mă culc și eu în sfârșit și mâine poate să nu mai beau o cafea după-amiază.
Vine o nouă dimineață în care o să mă trezesc târziu, obosită, cu dureri prin toți mușchii și-n oase, o să îmi beau cafeaua cu lapte, o să plec de-acasă și-o să mă uit la copacii albiți de zăpadă prin geamurile mașinii.
Am ascultat niște muzică și m-au năpădit mucii și lacrimile.
Ieri noapte mă scurgeam de pe scaun tot mai departe și mi-am amintit de mine când eram mică și eram un băiețoi, îmi mai amintesc în ultima vreme, mi-am amintit de mine fugind prin spațiile lumii mele mici și familiare, mi-am amintit vag și totuși puternic.
Nu mi-a plăcut niciodată să fiu fetiță dar e mai mult de atât, de refuzul unui corp cu care nu mă înțelegeam sau înțeleg prea bine - purtam în mine un soi de forță brută și liberă.
Anul trecut am fost in Italia și ne-am jucat la un moment dat - și eu mi-am amintit că îmi plăcea când eram eu mică și ne jucam prin fața blocului să fiu fata ce stăpânea apa, fata aia din desenul animat cu Captain Planet. Și m-am luptat anul trecut în Italia cu un tip, fiind ea, și l-am învins cu forța apelor mele.
Nu știu. N-am încă vreo coerență.
Ar trebui să mă culc și eu în sfârșit și mâine poate să nu mai beau o cafea după-amiază.
Vine o nouă dimineață în care o să mă trezesc târziu, obosită, cu dureri prin toți mușchii și-n oase, o să îmi beau cafeaua cu lapte, o să plec de-acasă și-o să mă uit la copacii albiți de zăpadă prin geamurile mașinii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu