Apoi sunt zilele în care mă trezesc și mi-e foame de ceva, să merg la piață, să zic, să văd legumele pe tarabe și troleele în stație, bucurii burduhănoase adâncite în piepți, straturi multiple, curbura ochilor și mâini mușcate cu poftă, ca în copilărie.
Puțin Vișniec.
Poate că într-o zi tata, la biroul lui în slujba lui, în mare secret, visa la amicul foarte vechi vișniec, stând în apartamente pariziene la parter, cu ferestre înalte, pe stradă trecând lungi gambe de femei în botine, vișniec ștergându-și ochelarii cu batiste, ascuțindu-și creioanele, atunci m-am născut eu probabil, poftind asemenea lucruri năstrușnice.
Puțin Vișniec.
Întâmplări în stația de taxi
De obicei sângele tău se scurge lent
Pe marginea trotuarului o femeie înaltă
își duce mâna la frunte îți spune vai
domnule Socrate aici nu e o arenă aici nu
e locul cel mai potrivit pentru călătoriile
dumneavoastră tu o ajuți cu grijă să-și
scoată gleznele din sângele tău înfiorat
să intre într-un taxi vai domnule exclamă
atunci taximetristul mașina mea s-a
împotmolit în sângele dumneavoastră cum
se face că sângele dumneavoastră este
atât de greu și alunecos nu știu prietene
răspunzi tu enervat ceva nu e în regulă
văd și eu asta
Poate că într-o zi tata, la biroul lui în slujba lui, în mare secret, visa la amicul foarte vechi vișniec, stând în apartamente pariziene la parter, cu ferestre înalte, pe stradă trecând lungi gambe de femei în botine, vișniec ștergându-și ochelarii cu batiste, ascuțindu-și creioanele, atunci m-am născut eu probabil, poftind asemenea lucruri năstrușnice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu