un titlu oarecare

M-am lăsat de citit, m-am pornit să scriu, mi-am turnat niște vin într-o ceașcă după ce am mâncat o bomboană de ciocolată, după ce am spart niște semințe, după ce am făcut o baie. Și-n tot timpul ăsta am încercat să citesc un roman de împrumut - și vinul e acru acum, după ciocolată, proastă idee.
Nu știu cui îi scriu aceste lucruri absolut lipsite de interes - și de altele. Ştiu cui i le-aş scrie - dar asta-i altceva.
Terapeuta mea mă îndeamnă să mă apuc de scris într-un jurnal, mă gândesc acum la colecția de caiete, carnete și carnețele și chiar și agende, ce toate au sperat cândva că vor deveni vreun jurnal - dar mai niciodată, aproape niciodată, n-au reușit să ajungă. Maximul pe care îl reușesc, în perioadele în care am un soi anume de energie, e să scriu într-o agendă, postum și cu cât mai puține cuvinte, faptele zilelor ce au trecut, în speranța că o să marchez cumva existența lor în timp. Și că o s-o pot rememora și re-simți, poate, apoi.
Şi uneori vise.
Profesorul meu m-a îndemnat și el să țin un jurnal online - unul combinat cu fotografii poate. Despre de toate și nimic, din viața mea de fotograf și nu numai. Nici nu mai știu. Mi-a zis mereu că eu, aparent, știu să scriu, și bine-i să fac asta cumva. Îmi găsește ocazii să fac asta, mă mai împinge cu răbdare și încredere să scriu.
Scrie, Alina, scrie. Modul ăsta păcătos, așa de mult dorit și practicat, de a comunica
scrisul scrie ajunge atinge mișcă înfipte în creier semnale pâlpâie girofare canale
prostii, prostii aceste cuvinte
Tata mă îndeamnă să scriu - nu literatură, zice el, nu mă îndeamnă să scriu beletristică, zice, dar să scriu studii, să scriu studii precum cel de i l-am trimis recent, a fost așa de impresionat de cel de-acum - mereu mi le-a lăudat pe toate. Ăsta de-acum o să fie capitol de carte anul ăsta poate. I le trimit mereu.
Mi-a trimis sor-mea, ca fapt divers, un link spre un articol despre un profesor din liceul meu și despre cenaclul lui, despre poezie și poeți și poete din Suceava și realizări și alte lucruri asemenea. Am căutat pe cineva dintre cei menționați acolo - da, într-adevăr.
Eu sunt o oribilă inclută și o oribilă nepricepută în materie. Nici nu m-aș fi apucat să scriu ceva ce seamănă a poezii, după o adolescență în care am mai scris ceva bălării din zona dicteurilor automate pe care citisem că le practicau suprarealiștii, dacă nu mi se frângeau rândurile în ceva ce nu vrea să mai semene a proză și dacă nu simțeam așa o nevoie și-așa o plăcere să las să vină la suprafață și să exprim, libere și cum le e voia și ascunse totuși, tot felul de lucruri de prin mine.
Mereu mi s-a părut cumva penibil să scrii poezii proaste - ceva aiurea şi ridicol să perseverezi în asta
Ascunde-te dacă nu
Lasă-te
Mi s-au frânt cuvintele și legăturile, s-au blegit și dezorganizat și mai mult, s-au făcut și mai slabe, și mai neputincioase și mai proaste. Am doldora, ascunse, încercări eșuate. Nu-mi mai dă mâna vreo muză, să mă poarte de colo-colo. Nu ceva, nu eu cu mine, nu scufundac, nu contact, nu meșteșug, nu pricepere, nu conexiune măcar, nicio viziune, dansând, fragmente dezordonate, haotice, cuvinte neputincioase, impotente. Și ce mă separă pe mine de mine?
Nu ştiu
Ştiu că am 32 de ani (încă) și noaptea vreau mai ales să dorm în ultima vreme - cu ceva excepții.
Scriu, scriu de când mi-aduc aminte că scriu, scriam în școala primară cu plăcere, scriam și în generală și în liceu și-am scris și în facultate, am scris și după, mult după, eu scriu compuneri, lucrări de control, teme acasă, bilețele nenumărate, e-mailuri, replici în cine știe ce messenger, postări pe blog, nu știu ce am mai scris,  hârtii, acte constitutive, hotărâri ale adunării generale a asociaților, studii, o teză de doctorat, scrisori, cărți poștale uneori, scriu
l
i
t
e
r
e
c
u
v
i
n
t
e
sunete

și cineva zicând: scrii așa de frumos
și eu scriu până în pânzele albe

așa comunici tu

De multe ori despicându-mă, disecându-mă, povestindu-mă la terapie, săpând, atunci sau poate după, după atâtea serpentine și paranteze, atâtea circumvoluțiuni de eu, am impresia că nu mai rămâne nimic din mine al meu și esențial eu, că nu există un eu al meu realmente, sunt un rezultat trecător în ceva mai mare - iată aici strămoșii, iată aici firele încâlcite, pieptănate puțin, ițele, fibrele vieții mele trăgându-și seva unele din altele, din alții, un puzzle, o imagine în curs de completare și simplificare,
lampa pe fruntea minerului în peșteră
Și scrisul la fel - undeva pe acolo.
Scriu despre nimic, despre scris, despre mine, despre nimic, ce să scriu despre ziua de azi? Să scriu despre concluzia ei? Concluzia ei e că oamenii au o disponibilitate foarte limitată pentru alți oameni, majoritatea lor, de obicei. Nu vreau să mă gândesc așa mult la asta. Ce-a fost în rest? Fapte, interior. Prea multe acum - și neinteresante, cred.
Nu știu ce să scriu, cum, cui, unde.
Nu ştiu să scriu
Dar scriu


aș fi ieșit în lume să umblu și umblu până te aflu, să te adulmec
mă dor oasele, șalele, genunchii
sunt un om
o jivină într-un anotimp ciudat
înspăimântat

Siberia

Să scriem cuvinte, litere îmbulzindu-se inutil unele în altele - e frig în Siberia, condamnații îşi suflă în pumni, li se umezeşte pielea crăpată de ger, roşie
Fiecare păşind fără semne de punctuație
fără lanțuri
mai am suflu în piept, îmi mai imaginez
sobe calde
Inuiții ghemuiți sub piei de ren
Fumul urcând şi ochii lor clipind încet către cer
un vis ce tot arde
nu sunt linii pe zăpadă, cuvintele pier
Suntem obosiți şi vechi şi lipsiți de speranță
pierduți în carnea muşcată de ger

02:28

M-am băgat în pat şi mai am o brumă de energie. Nu mai am timp şi energie să stau cu mine, în mine, şi să scriu. Dar mi-e dor să fac asta.

s-a lăsat liniştea
tăcerea
dorul
picături de apă picând pe pervaz

Marea

am vâslit până la far
dă-mi voie să mă scufund în tine, am zis
ea stătea caldă și calmă
ea știa
boreală și vastă
o taină

m-am ghemuit

ia-mă în brațe
și mă leagănă
strânge-mă de mă sfarmă

un marinar ars de soare
o barcă

Litorală

Să ne scriem
să ne scriem cuvinte pe piele
un refren obsedant

două rețete marinărești
pește conservat

ea pășea curbat
pe străzi la apus
Vino să mă iei de aici
scria pe coapsa ei
crestat

pe buzele ei zăbovea
constant
gustul de fum

Nu am trăit degeaba!
a strigat
înfășurată în paltonul de catifea
reiat

să ne revenim, să ne scuturăm puțin
soarbe din cafeaua asta, cucoană,
respiră puțin
din aerul ăsta sărat

e atâta ceață și e aprins un felinar.

Laparoscopică

Doar noi iepurii şi noi şoarecii jos într-o groapă
jos într-o gaură
Tremurând
Măsurând timpul
Zilele

Mă doare un ochi, e plin cu tensiune şi vin
Să-l trepanăm prin tâmpla dreaptă
Să jupim straturi de piele
Să le rindeluim
Iată aceste aşchii zemoase din mine
Curgând

Scrâşnind
Tot săpând

Am dezgropat acest om
Să-l ucidem cu pietre
Să-l vânăm
Să-l linşăm
Să-l urâm
Părul lui negru, pantalonii bufanți


S-ajungă tirbuşonul la iepuri la şoareci
Să-l împlântăm
Până-n mațe

Haha, a strigat bufonul Marți
În al douăsprezecelea ceas
Să-l ucidem, au strigat vrăjitoarele
Harşti

Ea păşea asimetrică
Găurită
Măcar mai avem ochiul stâng

Conflagrație

Nemorții s-au lungit pe front
Cu rănile lor sângerânde
Privind în sus

Mâinile lor neatinse
Trupurile lor neatinse

Cu buzele lor arse
Limbile umflate
Muți

Să zacem aici, au spus,
Fiecare în sine,
Jeluindu-ne
Surzi
Între noi umbre
Scaieți şi muşte.

Idilă

Să ne scăldăm în ceai de tei
curgând din ceruri

Mană cerească au zis,
Cu nări palpitând şi trupuri greoaie,
Femeile şi-au încolăcit bărbații
Într-un somn adânc

Pace

Să muşcăm dintr-un fruct
Striga nebunul alergând
Pe strada Două Răzoare
Trec domnişoare cântând
Să muşcăm dintr-un fruct
Cu buze rapace

Caprifoi şi bujori prin grădini
Femei pântecoase
Se lipesc de grumaji
Mirosind

Să fugim, au zis, prin grădini
Să fugim
Departe, departe

Așteptare

o femeie cu sânge rece, au zis,
cu mai multe inimi parțial decedate
nopțile strivea chiștoace pe caldarâm
în timp ce mașini treceau peste capace de canal
tâgâdâm, tâgâdâm

un marinar plecat pe mare
să ieșim de aici, a strigat
să nu ne scufundăm prea mult și prea tare
în pâlnia asta în care ne tot adâncim

nopțile miros a salcâm
și oamenii dorm prin odăi minuscule
încolăciți în paturi suprapuse,
în bucătării foarte mici
ard becuri galbene
corpuri se întind
murdare
un bărbat cântă
cu vocea lui celebră
șlagăre

așteptare