acolo

mergeam cu un autobuz
brațele lui erau subțiri și fața trasă și barba brună
ce faci acolo în deșert?
aștept să plouă
flori roșii înfloresc în locuri neașteptate

sufletul meu e ghemuit sub pături
și visează

turbărie

am câteva minute, zece, le-am întrecut mult
nu pot să mă apropii de mine prea mult
așa că beau apă în care mi-am picurat valeriană

vezi, merg pe o cărare, poate printr-o pădure, și undeva în stânga e un lac, un loc mlăștinos mai curând, o apă densă și neagră și nu pot să merg mai departe
furată cu tălpile în noroi privind
sunt raze albe printre trunchiuri, pe apa întunecată
îngenunchez și îmi scufund și palmele în lichidul negru și dens
uite, nu pot să merg mai departe
ca și cum nici nu am trecut pe aici
sunt plină de apă lut turbă
neagră
dacă mă întind aici
mi-e teamă

l-au găsit acolo în turbă
mumificat
încremenit
parcă mort, parcă viu

m-am oprit aici în genunchi

fizică

mă părăsesc cuvintele,
la fel și energia și căldura
un corp într-o stare

Fracturi multiple

Înapoi în Bucureşti, o sărăcie de cuvinte
aceste cuvinte sunt pentru moş crăciun
Mocăciun
citindu-le
Dragă mo,
Oamenii şed neştiuți şi îi dor oasele
trosc
Se rup în neştire
poftim, mocăciun, uită-te acum
Fracturi multiple
Sunt obosită cu bradul ăsta ce pâlpâie
Oamenii pâlpâie şi se sting în neştire
Aplauze
Aplauze
Ține-te bine
Om mic
Nu te frânge.

...

Acasă

Am ajuns la mama acasă, în pat.
E linişte în casă şi oraşul la două jumate era şi el liniştit şi aerul rece şi familiar.
După moarte şi petreceri şi serbări şi mii de fotografii şi altele sunt încă îndurerată şi frântă. O tristețe obosită, căzând în sine. Într-o familiaritate liniştită acum.
Spre vise. 

Curg

Pierdere

Terapeutul meu a murit, s-a sinucis.
Mi se pare ireal încă şi mă doare lucrul ăsta într-un fel necrezut.
Aş fi scris aici sperând să mă mai limpezesc şi să mai domolesc zgomotul infernal din mine dar nu mai am energie pentru asta acum.
Dacă sunt un om mai funcțional azi, i-o datorez în mare măsură lui.
El însă s-a pierdut.
Mai mult nu mai pot să scriu acum, deşi aş vrea.
Noapte. 

Cutii

Oamenii stau în nişte cutii şi cartonul e opac, ştii, înăuntru stăm, şubrezi şi chirciți, şi din când în când ne atingem
Aici, acolo
De aproape şi de departe

Cum eşti tu acolo?

Terapie

Cum ar veni, suntem toți într-o supă, uniți de fire subțiri.
Am mai auzit de nebunia asta, mă scutură, o ştiu şi e adâncă şi tulbure. 

Mişcată

Unu doi trei patru nu pot să dorm şi beau lapte călduț şi ascult caloriferul gălăgios şi mă înspăimanta vag şi dement mişcările aparente ale patului
poate e mişcarea sângelui prin corp pulsând
mă gândesc
aşa subredă şi putredă cum sunt
mă legăn

trei fix
du-mă undeva departe unde nu sunt

Tremur

Să calci pe partea luminoasă a lunii
Oare şi acolo iepurii tremură?
Acolo sunt doar vise şi praf argintiu,
Închide ochii.

Pa

Să ne rupem, spun vocile, sforile din colț
Să stăm aşa, neatârnați în ştreanguri
Să respirăm azi uşurați
Să dăm din aripi hulpavi
Adio, consternați,
Să şuşotească domnii cu ochii bulbucați
Codobatura geme de grava ei plăcere,
Geme
Ah, voi, încărnurați.

Adio ştreanguri, suflu
Adio pumni, putere, pietre

Dacă aş fi o creangă, moale şi subțire
Aş şfichiui şi-aş geme
Şi mi-ar mai creşte-un os
Un ac

Nerevedere
Am plecat

Acest vals

Mi-am pus niște muzică și ascult și ascult, pe repeat, aceeași piesă, m-am emoționat toată pentru a doua oară în seara asta și-mi vine să plâng de emoție și știu că ar trebui să lucrez ceva sau să dorm, mâine să o iau de la capăt și încă devreme, să fac ceea ce trebuie, să lucrez ceva sau să dorm și alte câteva lucruri pe lângă


domnișoară, prea mult întuneric în odăile acestea
scutiți-ne

mă iertați,

să ne preocupăm totuși cu acest vals.

Cosmos

Visul cel vechi al omului