Pa

Să ne rupem, spun vocile, sforile din colț
Să stăm aşa, neatârnați în ştreanguri
Să respirăm azi uşurați
Să dăm din aripi hulpavi
Adio, consternați,
Să şuşotească domnii cu ochii bulbucați
Codobatura geme de grava ei plăcere,
Geme
Ah, voi, încărnurați.

Adio ştreanguri, suflu
Adio pumni, putere, pietre

Dacă aş fi o creangă, moale şi subțire
Aş şfichiui şi-aş geme
Şi mi-ar mai creşte-un os
Un ac

Nerevedere
Am plecat

Acest vals

Mi-am pus niște muzică și ascult și ascult, pe repeat, aceeași piesă, m-am emoționat toată pentru a doua oară în seara asta și-mi vine să plâng de emoție și știu că ar trebui să lucrez ceva sau să dorm, mâine să o iau de la capăt și încă devreme, să fac ceea ce trebuie, să lucrez ceva sau să dorm și alte câteva lucruri pe lângă


domnișoară, prea mult întuneric în odăile acestea
scutiți-ne

mă iertați,

să ne preocupăm totuși cu acest vals.

Cosmos

Visul cel vechi al omului

Lămurire

M-am uitat în oglindă
Pielea asta fină e o mustață
Sunt un om foarte ocupat, ştii doar
foarte bine

Vale

Sunt şi eu o bilă
Zâmbeşte, a zis
Bâldâbâc

Policlinică

Nu am mai nimic de zis afară de faptul că mi-e foarte somn
Mă doare, stimabile, urâțenia şi urâtul şi crocodilii au dinți ascuțiți şi ronțăie şi ronțăie scârțâit
Sunt atât de obosită, domnule Pandele, că mâncarea nu are gust
la fel ca şi toate cele
Întinde-te cu articulațiile la vedere
Asprimile ciobite te înțeapă în piept şi prin tâmple şi-n ochi
Spune şi tu ceva frumos
Nu cunosc, nu cunosc
auzi
Domnule Pandele,
Aşteptând aici pe scaune reci de salon
Domnii cu joben şi plastron îşi aprind umbrelele
Sunt ude, domnilor, nu mai sunt ce au fost
Mustățile noastre apretate au mirosit-o,
plecați-vă toți
Aici în policlinica veche simulăm, cu naturalețe, tot,
Pe scaune cu muşamale
maimuțele, domnule Pandele, sunt ființe inteligente, ce e drept cam păroase, noaptea când dorm pe burțile lor
Pântecoase
Unde eram?
Un fior estetic aparte, domnilor, în vreme ce păşeşte peste degete răsfirate
Vă rog să nu umpleți podeaua cu bale
Trosniți plini de sublim şi de jale
Acest haos, domnule Pandele, alături de această radiografie,
Demonstrează tot
Aproape incurabil

Braille

Wounded birds - Laura Makabresku

Puls

nu mă trezi

de-a dura

cuvintele putregaie, cenușii și albastre și verzi
născocind, junghiind, veninoase
curg ici și colo,


am amețit, am amețit atât de tare
algo-pareză
rotofeie în întuneric.

La ceas de căşunare

Roşu fictiv violent

Neatins

Întins

Un mare mister

Am zis

Când te lungeşti şi îți zici 

Roşu aprins curgând peste gri peste toate

Acoperind ochii închişi

Tăceri şi găuri şi
Ficțiunile toate

Închidem programul

Treacăt

A trecut şi ziua asta, a mai trecut o zi.
Noi, bărbați de oțel, păşim cu paşi grei mai departe.
Cărnurile noaste lucesc metalic şi nu ştim
Nu cunoaştem
Străini
Mâini înghețate

Cotidianul

Câteva cuvinte pentru presă?
aş vrea o zi liberă
somn
o emoție caldă

Pietre

- Alo, alo?!!?
-...
- Aș fi crezut că e cineva acolo...
- Doar noi pietrele, am auzit atunci un glas zicând.
- Alo?!
- Suntem plate și ascuțite.
- ...
- Și tăcute.
- Și reci.
- Ah...
Și au tăcut.
Am lăsat jos receptorul.
Am strâns cablul în degete.
Am pășit pe gresia rece desculță.
O piatră, două pietre.

Cândva am avut un vis cu o stăncuță și-o piatră.