Braille

Wounded birds - Laura Makabresku

Puls

nu mă trezi

de-a dura

cuvintele putregaie, cenușii și albastre și verzi
născocind, junghiind, veninoase
curg ici și colo,


am amețit, am amețit atât de tare
algo-pareză
rotofeie în întuneric.

La ceas de căşunare

Roşu fictiv violent

Neatins

Întins

Un mare mister

Am zis

Când te lungeşti şi îți zici 

Roşu aprins curgând peste gri peste toate

Acoperind ochii închişi

Tăceri şi găuri şi
Ficțiunile toate

Închidem programul

Treacăt

A trecut şi ziua asta, a mai trecut o zi.
Noi, bărbați de oțel, păşim cu paşi grei mai departe.
Cărnurile noaste lucesc metalic şi nu ştim
Nu cunoaştem
Străini
Mâini înghețate

Cotidianul

Câteva cuvinte pentru presă?
aş vrea o zi liberă
somn
o emoție caldă

Pietre

- Alo, alo?!!?
-...
- Aș fi crezut că e cineva acolo...
- Doar noi pietrele, am auzit atunci un glas zicând.
- Alo?!
- Suntem plate și ascuțite.
- ...
- Și tăcute.
- Și reci.
- Ah...
Și au tăcut.
Am lăsat jos receptorul.
Am strâns cablul în degete.
Am pășit pe gresia rece desculță.
O piatră, două pietre.

Cândva am avut un vis cu o stăncuță și-o piatră.