miercuri, 5 octombrie 2016

Ceva, nimic, nu știu

Am făcut o baie lungă și fierbinte și simt nevoia să scriu, înainte să mă bag în pat, deși n-am mai nimic măcar interesant de spus, de scris, n-am energie pentru asta.
Nu reușesc să scriu sau să public nimic util sau frumos sau...despre ce să scriu acum? Despre cum am lucrat foarte mult în ultima vreme, foarte-foarte mult pentru mine, despre ce e rău și ce e bine în asta.

Despre cum îmi petrec ore tot mai multe și lungi în tăcere, singură într-o cameră. Eu și imaginile mele.
Despre cum am câștigat niște bani în ultima vreme și mă bucur de ei deși sunt așa de puțini.

Despre drumul de la grădiniță până acasă, făcut cu Miruna vineri și luni și azi, marți, despre ochii ei cercetând lumea și mânuțele ei încercând, atingând, învățând - pereți, garduri, frunze, coji de alune, bețe,...nu mai știu. Nu pot mai mult, deși aș vrea să scriu, să consemnez.

Despre baloanele mari de săpun din cadă, clăbuc al unui gel de duș, baloane mari și rare, semi-sfere pe care mi le-am imaginat, înainte să mă scufund în apă fierbinte, ca protectoare ale unor lumi, plutind de colo-colo. Respirația ținută, obrajii umflați de aer și inima pe care am început să o simt pulsând în piept destul de încet.

Aproape în fiecare noapte trag de mine să mai scriu. Să mai spun ceva despre ceva în imagini. Imagini, imagini. Nu reușesc să adun mai nimic în mine. Să mă adâncesc și să văd și să spun.

Locuiesc la suprafață, împrăștiată și uscată sau seacă adesea, îmi vine să spun. Sunt foarte obosită, deși mă mișc și muncesc - și, din când în când, stând ici și colo, mă tot copleștește o frică subită, intensă și scurtă, de ceva rău, mai ales de un cutremur.

miercuri, 28 septembrie 2016

Sec

Aş scrie adesea şi tot aştept sau încerc - dar mă simt aşa de obosită şi secătuită.
Mă dor oasele în continuare şi ar trebui să dorm ore nesfârşite.
E un gândac zburător în cameră şi-aud iarăşi ceasul. 
Mâine o să mă trezesc iarăşi ruptă.

joi, 22 septembrie 2016

marți, 20 septembrie 2016

Când

Când eşti un fotograf de rahat şi un retoucher de rahat şi orice ai face nu poți să scoți din porcăriile făcute ceva mulțumitor. Din orele lungi şi pustiitoare petrecute în fața unui monitor foarte mare.

Când stai de o oră şi încerci să scrii şi nu poți, degeaba, degeaba, să scrii pentru publicul fidel fictiv.

Când multe.

Şi sunt foarte obosită. 

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Nesomn

N-am somn şi e plină camera de lumină de lună şi de țânțari. Beau lapte rece sperând să mi se facă somn.

Afară urlă şi înjură un bărbat. Zgomotele se apropie, sunt mai mulți. Aceiaşi de mai devreme, unii ce se ceartau şi se loveau. Oare pătrund în visele vecinilor mei zgomotele lor? Edi, smardoiul, zgomotul pielii plesnite şi bufnite cu palmele şi pumnii.

Am început să aud ceasul iar. Nu îl aud decât noaptea târziu, când nu am somn.

Şi cred că am omorât un țânțar.

Noaptea e tânără, spun ei în filme. Pe undeva a trecut o ambulanță, nu departe. Trec maşini cu bărbați cu cămăşi şi tricouri şi guri încleiate.
Heeei, heeei, strigă cineva şi pe mine mă doare spatele.
Încă se mai aud greierii. Ce fac greierii toamna? Mor?

Îmi amintesc una, alta.
Mi se tot face pielea de găină, pielea mea aspră şi uscată.

Spune-mi, a zis ea, ce vezi acolo?
Nimic, zise.

Poate că scandalagiii fac ture de blocuri, zgomotele lor se apropie şi se departează.

Băăi, băăăăi.
Trec maşini.

Gata, zice, gata. Hai mă, vino-ncoa. Eu mi-aş rupe porii.

Se aud greierii şi ceasul.

Văd o apă şi un cerb. Poate e timpul să adorm.

Nu ştiu.
4 fix
Noapte bună. 

luni, 12 septembrie 2016

Subînțeles

- Ei bine, totul este subînțeles.
- Bine-nțeles.
- Noi stăm aci în tăcere, atotnimicştiind. 

vineri, 9 septembrie 2016

Caznă

Ți-am spus atunci să sorbi. Ai sorbit.
Șterge-mă, ai spus, cu o radieră - sau poartă-ți degetele pe liniile mele și apasă, apasă, până rămân doar scame, cocoloașe. Apasă, apasă.

Când m-am întins pe masă mâinile tale erau reci și străine. Ai început apoi să ștergi și am zis, uite, dispar liniile mele, în curând nu va mai rămâne nimic din mine. Mâinile tale au devenit tot mai calde și aspre, abrazive.
Ai suflat, respirația ta mirosea a ierburi amare. Rămășițele mele s-au risipit pe parchet.

Mâinile mele apasă și apasă, murdare, asudate.
Mi-am închis ultimul ochi.
Noapte.