Țarină

Închide ochii, o să visăm împreună oceane vaste de cuvinte, buze întredeschise și branhii mișcându-se ritmic, mici sfere umplute cu aer, plutind spre lumină.
Pe aici, pe această câmpie, pielea e udă de rouă și norii se plimbă.
Și mâine o să plouă.
Oameni lipiți de pământ, nări adulmecând aerul.

În râu

Soare în ferestre de dimineață. Am cafea și lapte și lucruri interminabile de făcut.

Am o imagine ce îmi persistă în minte, îmi cere s-o descriu. Sunt undeva, nu știu unde, cu picioarele goale într-un râu limpede și rapid, puțin adânc. Îmi ajunge apa poate până la glezne. Văd pietrele mari și rotunjite, fundul apei, le simt sub picioare. Apa e rece - dar nu foarte. Atât văd - picioarele mele goale, apa limpede curgând, pietrele mari, rotunjite de curgerea apei, câteva alge verzi crescând peste griul de bazalt al pietrelor.

Și plec iar, pentru câteva zile.

Unde

Rătăcitor, nimicitor, amețitor.
Rătăcitoare.
Spaimă.
Valuri, valuri și vârtejuri, osteneală, moliciune, rătăcire, rătăcire, nu știu unde.

Nopți

Nopți lungi de iunie, oameni, puțină răcoare şi miros de tei.

Două

Două vieți - una aici, una acolo.
Mâinile azvârlite încolo și încoace și piruete, piruete, vârful piciorului atingând aerul, repede, repede.
Omul ascuns nu vorbește, nu vorbește cu mine, e departe, spune-mi, spune-mi, pașii mei sunt mari și pavajul străzilor e cald sub tălpile mele și e în urmă totul, totul, pereții sunt cărămizii și înăuntru nu mai e nimeni, întinde piciorul, puțin înainte, gleznele, pulpele.
Ochii larg deschiși.
O plecăciune.
Întind mâinile libere. Și vârful piciorului e întins, mângâind pietrele.
Pe aici, pe aici oamenii sunt uriași și încremenesc uimiți în mijlocul străzii, pășesc apoi iute mai departe.
Ne rotim, ne rotim, înăuntru e pustiu și tot ce se risipește în jur e întunericul, străbătut din când în când de comete, paiete, fâșii de hârtie.
Piruete rapide.
Ascultă-ți corpul - liniște.
Două lumi aproape lipsite de atingeri.
Rostogolește-te pe podele, rostogolește-te - poftim, privește, atinge.
Mă dor tălpile.
Oasele, șoldurile.
Sari, sari de pe ziduri, cu mâinile întinse, tălpile goale, palmele întinse.
Două lumi, abia atingându-se, separate, închise, deschise.
Mai departe.
Departe, departe, cu vârfurile degetelor căutând pietrele calde ale pavajului.
Am plecat, plecat departe, în țările calde, cu singurătățile pline.

Înapoi

M-am întors - cu ce rost, nu știu.
Unele lucruri par să fie mai bine prin mine.
Am umblat singură și liberă prin lume, pentru o vreme, în sfârșit.
Și m-am intors.

Departe

Plec departe, pentru o vreme.

Căldură

Gangurile sunt lungi și străduțele-nfundate, gardurile sunt înalte și un om deschide o poartă, privind peste umăr.
Vine și ea, știi, o interesează asemenea lucruri.  
Un roman spaniol și tangouri, lumina slabă.
Și rochia, rochia e în formă de clopot.
De clopot, spui?
Mhm.
Forma ei, desenată în aer cu mâinile calde în iunie.  
O seară de august, un cântec.
Pianul și ritmul și cuvintele toate - imagini.
Lenea, picioarele ridicate pe un scaun.
Caut degeaba o frază.

Așa o zi

Așa o zi.
Fierb purcelul într-o oală, cu legume și cu vin. La cuptor.
Am margarete într-o vază, mușama cu flori, pijamale din finet și ochi căzători.
Așa o zi - mai vreau și altele așa oare?
Am cuvinte și imagini, dosite prin toate buzunarele, am rime și ritm și prea multe din toate.