Siberia

Să scriem cuvinte, litere îmbulzindu-se inutil unele în altele - e frig în Siberia, condamnații îşi suflă în pumni, li se umezeşte pielea crăpată de ger, roşie
Fiecare păşind fără semne de punctuație
fără lanțuri
mai am suflu în piept, îmi mai imaginez
sobe calde
Inuiții ghemuiți sub piei de ren
Fumul urcând şi ochii lor clipind încet către cer
un vis ce tot arde
nu sunt linii pe zăpadă, cuvintele pier
Suntem obosiți şi vechi şi lipsiți de speranță
pierduți în carnea muşcată de ger

02:28

M-am băgat în pat şi mai am o brumă de energie. Nu mai am timp şi energie să stau cu mine, în mine, şi să scriu. Dar mi-e dor să fac asta.

s-a lăsat liniştea
tăcerea
dorul
picături de apă picând pe pervaz

Marea

am vâslit până la far
dă-mi voie să mă scufund în tine, am zis
ea stătea caldă și calmă
ea știa
boreală și vastă
o taină

m-am ghemuit

ia-mă în brațe
și mă leagănă
strânge-mă de mă sfarmă

un marinar ars de soare
o barcă

Litorală

Să ne scriem
să ne scriem cuvinte pe piele
un refren obsedant

două rețete marinărești
pește conservat

ea pășea curbat
pe străzi la apus
Vino să mă iei de aici
scria pe coapsa ei
crestat

pe buzele ei zăbovea
constant
gustul de fum

Nu am trăit degeaba!
a strigat
înfășurată în paltonul de catifea
reiat

să ne revenim, să ne scuturăm puțin
soarbe din cafeaua asta, cucoană,
respiră puțin
din aerul ăsta sărat

e atâta ceață și e aprins un felinar.

Laparoscopică

Doar noi iepurii şi noi şoarecii jos într-o groapă
jos într-o gaură
Tremurând
Măsurând timpul
Zilele

Mă doare un ochi, e plin cu tensiune şi vin
Să-l trepanăm prin tâmpla dreaptă
Să jupim straturi de piele
Să le rindeluim
Iată aceste aşchii zemoase din mine
Curgând

Scrâşnind
Tot săpând

Am dezgropat acest om
Să-l ucidem cu pietre
Să-l vânăm
Să-l linşăm
Să-l urâm
Părul lui negru, pantalonii bufanți


S-ajungă tirbuşonul la iepuri la şoareci
Să-l împlântăm
Până-n mațe

Haha, a strigat bufonul Marți
În al douăsprezecelea ceas
Să-l ucidem, au strigat vrăjitoarele
Harşti

Ea păşea asimetrică
Găurită
Măcar mai avem ochiul stâng

Conflagrație

Nemorții s-au lungit pe front
Cu rănile lor sângerânde
Privind în sus

Mâinile lor neatinse
Trupurile lor neatinse

Cu buzele lor arse
Limbile umflate
Muți

Să zacem aici, au spus,
Fiecare în sine,
Jeluindu-ne
Surzi
Între noi umbre
Scaieți şi muşte.

Idilă

Să ne scăldăm în ceai de tei
curgând din ceruri

Mană cerească au zis,
Cu nări palpitând şi trupuri greoaie,
Femeile şi-au încolăcit bărbații
Într-un somn adânc

Pace

Să muşcăm dintr-un fruct
Striga nebunul alergând
Pe strada Două Răzoare
Trec domnişoare cântând
Să muşcăm dintr-un fruct
Cu buze rapace

Caprifoi şi bujori prin grădini
Femei pântecoase
Se lipesc de grumaji
Mirosind

Să fugim, au zis, prin grădini
Să fugim
Departe, departe

Așteptare

o femeie cu sânge rece, au zis,
cu mai multe inimi parțial decedate
nopțile strivea chiștoace pe caldarâm
în timp ce mașini treceau peste capace de canal
tâgâdâm, tâgâdâm

un marinar plecat pe mare
să ieșim de aici, a strigat
să nu ne scufundăm prea mult și prea tare
în pâlnia asta în care ne tot adâncim

nopțile miros a salcâm
și oamenii dorm prin odăi minuscule
încolăciți în paturi suprapuse,
în bucătării foarte mici
ard becuri galbene
corpuri se întind
murdare
un bărbat cântă
cu vocea lui celebră
șlagăre

așteptare

Ceva

Încerc să scriu ceva de mai multe zile încoace. Nu ceva anume. Nu. Ceva. Așa, ceva, să nu simt că am rămas fără cuvinte. Fără suflet, șoptește ceva sau cineva prin mine.
Adevărul e că nu mai bâzâie nopțile ceva prin mine, nu destul de intens, de cele mai multe ori. Ceva ce trebuie musai să fie pus în cuvinte, ceva ce să țin musai să comunic. Mi-e somn, bulbucește ceva prin mine. Închid ochii, îmi imaginez, îmi amintesc. Se sting toate însă, pier cuvintele, se închid uși, nimeni nu mai iese de aici, nu, nu ne mai plimbăm nopțile, rămânem fiecare aici, întinși pe cearșafuri reci, se lasă un soi de liniște. Adorm.

De câteva zile încoace simt nevoia să visez. Ceva din mine cere vise semnificative, le cheamă - și pare că vin. Dar nu le pricep. Personajele noi, ipostazele noi, ciudate. Le primesc, oricum. Simt nevoia să mă conectez în felul ăsta cu mine, fie că găsesc sau nu un sens.

Ascult muzică, m-am fixat pe o melodie, am pus-o pe repeat.


Zilele trecute eram într-un tramvai, pe un scaun, lipită de geam, picam tot mai adânc în mine și în propriile gânduri. O țigancă cu o copilă în brațe, pe celălalt rând de scaune, a-nceput să jelească, să-și cânte de jale. Nu cerșea cântând, ședea acolo, cu copila în brațe, și-și cânta jalea, într-un fel autentic, firesc și arhaic. S-a oprit când să coboare. S-a înseninat și a coborât așa, vioaie, parcă zâmbind, dacă îmi amintesc bine, copilei. Mi-a pătruns până într-un adânc de vis femeia asta din tramvai.



am luat o foaie de nisip cald și am scris cu buricele degetelor
ușor
lunecând și împingând
tu
delicat, fără cuvinte
degete neputincioase
cuvinte neputincioase