...

Acasă

Am ajuns la mama acasă, în pat.
E linişte în casă şi oraşul la două jumate era şi el liniştit şi aerul rece şi familiar.
După moarte şi petreceri şi serbări şi mii de fotografii şi altele sunt încă îndurerată şi frântă. O tristețe obosită, căzând în sine. Într-o familiaritate liniştită acum.
Spre vise. 

Curg

Pierdere

Terapeutul meu a murit, s-a sinucis.
Mi se pare ireal încă şi mă doare lucrul ăsta într-un fel necrezut.
Aş fi scris aici sperând să mă mai limpezesc şi să mai domolesc zgomotul infernal din mine dar nu mai am energie pentru asta acum.
Dacă sunt un om mai funcțional azi, i-o datorez în mare măsură lui.
El însă s-a pierdut.
Mai mult nu mai pot să scriu acum, deşi aş vrea.
Noapte. 

Cutii

Oamenii stau în nişte cutii şi cartonul e opac, ştii, înăuntru stăm, şubrezi şi chirciți, şi din când în când ne atingem
Aici, acolo
De aproape şi de departe

Cum eşti tu acolo?

Terapie

Cum ar veni, suntem toți într-o supă, uniți de fire subțiri.
Am mai auzit de nebunia asta, mă scutură, o ştiu şi e adâncă şi tulbure. 

Mişcată

Unu doi trei patru nu pot să dorm şi beau lapte călduț şi ascult caloriferul gălăgios şi mă înspăimanta vag şi dement mişcările aparente ale patului
poate e mişcarea sângelui prin corp pulsând
mă gândesc
aşa subredă şi putredă cum sunt
mă legăn

trei fix
du-mă undeva departe unde nu sunt

Tremur

Să calci pe partea luminoasă a lunii
Oare şi acolo iepurii tremură?
Acolo sunt doar vise şi praf argintiu,
Închide ochii.

Pa

Să ne rupem, spun vocile, sforile din colț
Să stăm aşa, neatârnați în ştreanguri
Să respirăm azi uşurați
Să dăm din aripi hulpavi
Adio, consternați,
Să şuşotească domnii cu ochii bulbucați
Codobatura geme de grava ei plăcere,
Geme
Ah, voi, încărnurați.

Adio ştreanguri, suflu
Adio pumni, putere, pietre

Dacă aş fi o creangă, moale şi subțire
Aş şfichiui şi-aş geme
Şi mi-ar mai creşte-un os
Un ac

Nerevedere
Am plecat