Nesătulă

Am reușit să termin, în sfârșit, romanul rusesc. Urmează unul japonez.
Am mâncat pâine cu ciocolată, am băut lapte, am spart semințe, am mâncat struguri, boabă cu boabă.
Și mai devreme, paste și vin.
Mi-am tot mușcat interiorul buzelor până le-am ferfenițit. Le mușc în continuare. Mușc și dintr-un ciorchine, câte o boabă.
Ce sunt eu?
O burtă, un suflet? O undă electromagnetică?

Îmi vine să mă scufund, plonjon cu triplu tulup într-o mare roșie.

Greață

În oraş fum, prea mult fum, fluide periculoase adolescenți în clasa a noua regine şi, vai,
Păcănel Nicoliță
Înscrie gol România!
Put

Miss Plictis

Miss Plictis venea adesea-n vizite, clipea des și vorbea în șoaptă sau cu o voce tremurândă. Spunea întotdeauna aceleași lucruri. 
"Tovarășul Fantasmă este prietenul meu intim, cunoaște mersul trenurilor internaționale și toate barurile obscure. Nu știi niciodată când mai vine."
Miss Plictis ofta adesea, așteptându-l.
Povestea atunci, printre suspine: "Și știi, în zilele când Tovarășul Fantasmă strânge pumnul, plesnesc sticlele pe polițe, fețele de masă roșii se udă și pereții se umplu de igrasie. În zilele lui bune, poartă câte o cămașă scrobită, care i se așează atât de bine pe umeri! În zilele mai proaste, străbate orașul în treningul purtat la Olimpiade."
Miss Plictis obișnuia să plece din odaie împiedicându-se. 
Miss Plictis, cu degetele străbătute de vinișoare fine și pleoapele umflate.

Oameni uzați

Oameni uzați, întinși pe podele, privind prin ochii închiși, fără vreo mișcare. Oameni uzați, umbre și carne, buze nemișcate și degete reci.

Melopee

Sprijinită de zid, o bucată de orice, de orice, genunchiul meu diform și umerii mei lați și cine mai știe ce, obrajii umflați, ochii inegali, sânii asemeni, brațele aspre. 
Am un ochi mai mic și unul sălbatic, părul decolorat și un rezervor plin cu lacrimi, alandala, alandala, m-am așezat pe un scaun și uite, peretele e albastru, muzica e înceată și vine de departe, omul e negru și își cântă, își cântă mai departe,
ascultă, Leonoro, muzica se aude mai departe
bărcile se leagănă
și undeva, la o parte, cineva se scarpină pe picioare.
Pălăriile sunt negre și negri ochelarii, pe aici nu mai trece nimeni, printre zidurile albastre, și muzica e departe.
Uite, ți-am adus un ceainic, a stat pe sobă peste noapte, uite, ți-am adus perdelele, trage-le, trage-le, să nu se vadă nimic, să nu se vadă mirosurile plutind, plutind când deschizi ușile,
când cobori treptele.
Spații, spații puse ici și colo,
Leonoro, de ce sunt vazele sparte?
Spală-te. Du-te în baie și spală-te, viața va fi nouă și mirosul departe, departe, pierdut, pierdut, du-te și spală-te. 
Clementin, băiatul cu cârlionți și o găleată cu apă spală podelele, pe măsuță zace o foaie - și noi ce facem?
Pe stradă zace un om și o femeie are un palton și cizme cu tocuri, spatele strâmb așteaptă o scrisoare ce nu o să mai vină
ca și toate
toate
Mai departe - uite, păcatele, păcatele,
de asta se strică și strâmbă toate, de asta Leonoro auzi un cântec și spatele
pune mâna și vezi.
Curg apele
Pe stiloul ăsta am plătit bani buni, te rog să fii fată bună și Clementin, Clementin, nu lăsa podelele pătate
Pe tarabă merele toate stăteau așa, strâmbe, roșii, dumnealui avea nasul prea mare și eu trebuia să închid ochii și să întind aripile
Uite așa, rotită într-un picior, căzând pe podele,
Leonoro, strânge-mi tu aripile,
Clementin, vezi că pe poliță e niște sare.  
O cucoană mare într-un halat și mai și, cu sânii înțepători, înainte
O plecăciune
În cadă curg apele albe.
Ia te uită aici, se clatină bărcile, am picioarele mari și groase și Leonoro, astăzi, astăzi mă tem,
închide ferestrele, trage perdelele, lasă podelele, lasă aerul, mirosurile, lasă ușile și lasă scările și, Clementin, tu du-te
în grădină și cântă-mi.

Aici

Pe pământ, între sere, buruieni, o pătură albastră şi o carte roşie. Găini. Un om îşi cântă într-o altă grădină, ceva mai departe, o manea. 

Iatagane

Când Ahmed păși sub luna plină iată
iataganele
O, Tarkane, iatagane
Nu ești într-un film turcesc pentru mame
și aceasta nu este nicidecum o poezie
O, ochii mari, mari, căscați umflați, iataganele se rotesc și pântecele rotunjoare și alte organe
mari și roșii
moi și carne
iatagane lame reci
pe sub piele pe sub coaste
O, Tarkane, iatagane
Săbii, spade, lame, lame
Trec prin carne
trec prin carne
O petrecere afară și pe haine șiroind
Aburi, aburi și sudoare
Ahmed cade, buze mari, rotund-umflate, plămâni umezi, ape calde
ard în pântece
alarme
lumile sunt goale
pieile moi și prin organe
trec șiroaie trec șiroaie
iatagane-adânc în cearcăne
ienicerii și spahiii și cadânele și
o, mâinile
cad vibrând prin coaste oameni tot țipând de sfâșiere
de-amețeală și de foame
Scrie-un funcționar agale, trece-n acte, trece-n toate
Sunt un turc și într-o noapte
iatagane, iatagane
mă culcară

bulbucesc șiroaie calde
exoftalmic
stând turcește pe podele.

O gaură

Și o gaură.

Pământ

Totul alunecă și se întunecă în timp ce mă rotesc: unde sunt? Sunt un bulgăre de pământ ducându-se la vale.
Într-o zi mergeam încet, era ora apusului portocaliu roz violet, mi-a ieșit în cale, i-am dat un șut, m-au durut degetele, s-a dus la vale.
O, pământ, am spus, pământ în mișcare.
Bate vântul și plec.