Senin în Brașov

Răducul de dimineață.

Supă de legume cu pesto și parmezan

...sau un soi de Ribollita, o minunată supă italiană de legume.

Sau "supa de lucs". Sau supa pe care am anunțat-o acum o lună și ceva...

Ori nu am mai avut timp să scriu pe aici, ori nu am mai avut poftă.

Sunt foarte bucuroasă că s-a încheiat anul trecut și a început anul cel nou. Niciodată nu am mai fost (așa) bucuroasă că s-a încheiat un an. Am mari speranțe, mari dorințe pentru 2013. Sunt entuziasmată tare de ceea ce se anunță pentru anul ăsta. Sper că nu degeaba. În orice caz, printre multe altele, îmi doresc să mă țin de scris pe aici. Deci iată de ce scriu și postez iarăși.

De-asemenea, sunt foarte bucuroasă să constat că a început să aibă o viață independentă blogul meu - aproape în fiecare zi mai intră câte cineva, mai multe persoane chiar, pe aici.

Revenind, nu i-am zis supei "Ribollita", simplu, pentru că nu am respectat întocmai rețeta pe care o aveam. Am suplimentat cantitatea de lichid, nu am pus fenicul in ea, nici spanac, după cum spunea rețeta originală...și nici nu am servit-o  turnând-o peste felii de pâine albă, conform rețetei. Dar a ieșit oricum grozav de bună.

 

Supă de legume cu pesto și parmezan*

Preț: 15-20 de lei (depinde de unde cumpărați ingredientele și în ce sezon)

Număr de porții: 6-8 porții generoase (dar nu bag mâna-n foc pentru estimarea asta, din păcate)

Ingrediente: 3 linguri sau 45 ml  de ulei de măsline; 2 cepe tocate; 2 morcovi tăiați felii; 4 căței de usturoi, striviți; o bucațică de țelină-rădăcină sau două tije de țelină, tăiate bucățele; 2 dovlecei măricei feliați; 400 de g de roșii tăiate cubulețe, proaspete sau din conservă; 2 linguri sau 30 de ml de pesto, făcut in casă sau cumpărat; 400 g fasole pre-fiartă sau din conservă; 2,5-3 litri bază de supă de pui sau de legume; sare și piper măcinat; *parmezan sau, mai ieftin, brânză grana padano rasă.

+ O oală în care să încapă toate ingredientele de mai sus. 

Mod de preparare:

1. Încălzitți uleiul în oala în care preparați supa și adăugați, atunci când e uleiul încins, ceapa, morcovii și usturoiul și perpeliți-le vreme de vreo 10 minute la foc mic. Adăugați apoi dovleceii și perpeliți-i și pe ei inca vreo 2 minute împreună cu cele de mai sus.
2. Adăugați roșiile, pesto-ul, fasolele și lichidul și dați focul mai mare, până când supa începe să clocotească. Dați focul mai mic și lăsați supă să fiarbă liniștit vreme de 25-30 de minute sau până când legumele sunt fierte. Adăugați sarea și piperul.
3. Serviți supa presărând peste ea, din belșug, parmezan sau o brânză similară și vă bucurați de așa minunăție.

Să vă spun și cum am făcut eu pesto-ul. În mod normal, sosul pesto se face cu semințe de pin dar eu nu aveam prin casă așa ceva așa că am făcut fără - și-a fost oricum reușit. Am cules de pe balcon o mână de frunze de busuioc și ceva crenguțe de oregano - cantitatea poate varia, după poftă și inspirație. Le-am spălat și le-am pus în blender. Am curățat vreo 2-3 căței mici de usturoi și i-am pus și pe ei în blender. Deasupra am turnat ulei de măsline (3-4-6 linguri, nu mai știu) și am mai pus și, să zic, o lingură de grana padano. Din câte știu, nu e foarte strictă metoda de preparare a pesto-ului - cel putin nu e pentru mine. Am blenduit bine totul și-a ieșit ceva foarte gustos și foarte parfumat. Am pus toată cantitatea rezultată în supă - așadar mai mult decât indica rețeta - și nu i-a dăunat deloc, dimpotriva, a ieșit bună de tot și foarte plăcut aromată.

Brânza grana padano se găsește, bună și mai ieftină, la Lidl - sau la Mega Image, deși de-acolo nu am luat si nu știu cum e. Tot la Lidl am văzut că se găsește și sos pesto deja preparat, la borcan - de văzut și cât de bun este. Nu-mi place să menționez numele supermarketurilor pe aici dar na, trebuia să precizez de unde le puteți lua.

Poftă bună și mare și pe curând, sper eu! :)

Ceva bun cu cartofi și mușchi afumat

Într-o seară nu știam ce să-i gătesc lui Radu pentru felul doi. Apoi m-a pocnit inspirația și am născocit chestia asta:

Ceci n'est pas une quiche.

Am consultat experții (mama si sor-mea) - nici cu ajutorul lor nu i-am putut da un nume. Nu e un quiche, nu sunt niște cartofi gratinați, nu este o frittata, nu este o musaca. I-am arătat Elizei (a.k.a. emisfera estică, a.k.a. ghilimei) fotografiile din colajul de mai sus pentru feedback artistic și a denumit ceea ce-a văzut, fără să-i expun dilema mea, "budincă cu cartofi și bacon". Poate chiar se potrivește denumirea dar am un pitic și nu-s de-acord nici cu ea, probabil pentru că chestia nu conține bacon de fapt iar numele de budincă mie îmi evocă ceva dulce cu multă cremă. Așadar vă prezint....

Ceva bun cu cartofi și mușchi afumat

Preț: 13-14 lei

Număr de porții: 4-6

Ingrediente: 7-8 cartofi mici spre medii; 3 ouă; 200 ml smântână pentru frișcă; 100 ml lapte; 80-100 g mușchi crud afumat; o ceapă medie tocată mărunt; ulei; sare și piper după gust.

+ o tavă rotundă cu diametrul de 27 de cm

Mod de preparare: 

1. Puneți cartofii, cu coajă, la fiert. Ungeți fundul si pereții tăvii cu puțin ulei. Curățați cartofii fierți, tăiăți-i felii și așezați-i în straturi în tavă, încercând să lăsați goluri mici si puține între felii - operațiune utilă pentru a obține un produs final relativ solid și cu o consistență relativ uniformă. Aprindeți focul în cuptor și lăsați-l să se încingă până la 180 de grade (treapta 6).

2. Între timp, perpeliți (nițel) ceapa în puțin ulei. Împrăștiați-o deasupra cartofilor, împreună cu uleiul în care a fost perpelită.

3. Tăiăți mușchiul în bucățele mici, lăsând la o parte câteva fâșii mai lungi (eu am lăsat 11, cred) pentru decor.

4. Bateți ouăle împreună cu smântâna, laptele, bucățelele mici de mușchi, sarea și piperul. Turnați amestecul în tavă, peste cartofi. Decorați suprafața minunăției cu fâșiile de mușchi, după inspirație sau după modelul din poză.  

5. Puneți tava în cuptor și lăsați-o la copt vreme de circa 20 de minute. După 10-15 minute începe să miroasă grozav de bine toată bucătăria. 

6. Mâncați, vă bucurați. 

Garantez că este tare bună și gustoasă născoceala mea. Pe final, câte ceva despre ingrediente. Am folosit un "Mușchi țărănesc afumat" (parcă așa îi este numele) de la Mega Image (din gama "Gusturi românești", e un soi de prosciutto și e foarte bun). Cartofii sunt din cei roșii, mai puțin făinoși decât cei albi și, cred eu, mai utili într-așa o rețetă. 

Țineți-vă bine pentru că, în curând, urmează o rețetă pentru o supă de lucs. 

Quiche cu brânză de capră și mentă

...sau "Quiche cu chèvre și mentă".

Toamna asta am mâncat pentru prima dată ceea ce francezii numesc simplu "chèvre" sau "chèvre mi-sec" - o brânză de capră în formă de cilindru, puțin învechită (sau "rafinată"), proces în urmă căruia centrul cilindrului rămâne moale și cremos iar exteriorul se transformă într-o crustă albă. Brânza de soiul ăsta are o aromă intensă de...capră. Am mâncat-o cu miere sau cu dulceață - cele două îndulcesc aroma brânzei, o întregesc si-o fac mult mai plăcută. Asta până am găsit rețeta de mai jos, am încercat-o și ne-am convins că se împacă foarte bine și cu menta. 

Quiche cu brânză de capră și mentă

Preț: 20-25 de lei

Număr de porții: 4-6

Ingrediente: 

(Pentru aluat) 250 de grame de faină, 125 g unt înmuiat la temperatura camerei, tăiat bucățele; 1 gălbenuș de ou; 1 praf de sare; 50 ml de apă;

(Pentru umplutură) 3 ouă, 200 ml smântână pentru frișcă; 250 g de chèvre (brânză de capră din soiul descris la început); câteva frunze de mentă; sare și piper. 

+ O formă de tartă de 27-28 de cm. 

Mod de preparare:

1. Cerneți făina într-un vas și faceți o gaură în mijlocul ei. Puneți în ea untul și începeți să îl amestecați cu făina, până o incorporați pe toată sau cea mai mare parte a ei. Apoi adăugați gălbenușul, apa și sarea. Frământați aluatul până totul este omogen încorporat.

2. Faceți un bulgăre din aluatul rezultat, înveliți-l în folie de plastic și lăsați-l în frigider cel puțin o oră și jumătate.

3. Întindeți aluatul rece, de la frigider, într-un cerc mare, cu un diametru cu câtiva cm. mai mare decât diametrul tavei. Asezați-l în tavă, tapetând și marginile ei. Faceți, cu furculița, câteva găuri în fundul aluatului. Dați drumul la cuptor si încălziți-l la 180 de grade - treapta 6.

4. Într-un bol, bateți cele trei ouă și smântâna, folosind o furculiță. Tocați câteva frunze de mentă și lăsați deoparte 5-6 frunze pentru decorarea suprafeței quiche-ului. Tăiați 7 felii subțiri de brânză și lăsați-le deoparte, tot pentru decorare. Tăiati restul de brânză în bucățele mici. Încorporați menta tocată și bucățelele de brânză în amestecul de ouă și smântână, adăugați sarea și piperul și amestecați bine.

5. Turnați umplutură în formă, peste aluat. Decorați suprafața  quiche-ului cu rondelele de brânză și frunzele lăsate deoparte. Puneți tava în cuptor și lasați-o acolo vreme de vreo 20 de minute. 

6. Mirosiți, gustați, vă bucurați. :)

În final, câteva cuvinte despre ingrediente. Noi am folosit doar 180 de g de chèvre și-am completat până pe la vreo 200 de g cu un camembert. Ca să nu iasă umplutura prea puțină am adăugat un albuș (soțul gălbenușului din aluat), suplinind cele aproximativ 50 de grame de chèvre lipsă. Am folosit doar 180 de grame pentru că am găsit, la Cora, un pachet de chevre de 180 de g. la 10 lei, asta fiind cea mai avantajoasă și ieftină variantă - cred totuși că s-ar găsi și alte variante la super- și hipermarketurile omniprezente. Menta o aveam congelată (am dat cam 1 leu pe o legătură la Piața Sudului astă vară) - bănuiesc, însă, că se poate folosi foarte bine și menta uscată. 

Cam atât deocamdată. :)

Supă de linte

Într-una din serile săptămânii trecute m-am apucat iar de gătit bunătăți - întâi, ca să am ce-i pune la pachet pentru prânz lui Radu; apoi, ca să am ce să mai fotografiez și să mai postez aici.

Radul meu nu se împacă deloc bine cu mâncarea de la majoritatea restaurantelor din București - are un organism sensibil și bănuim că prin bucătăriile lor se folosesc tot soiul de aditivi - în special potențiatori de aromă - ce-i fac rău. Drept urmare, gătesc cât pot eu de des și-i pun la pachet, în medie, cam două feluri de mâncare. Nu că m-aș lăuda, dar mâncarea mea nu-i cu aditivi, e gătită cu drag, special pentru el, e mult mai ieftină și, încet-încet (sper eu), tot mai bună.

Și pentru că tot îmi place tot mai mult să gătesc (ca sa nu mai spun: să mănânc!) mâncare bună-bună (boala asta e genetică, moștenită pe linie maternă) și s-o și fotografiez am decis să pun aici, de-acum încolo, rețetele și fotografiile cele mai reușite. Mă entuziasmează treaba asta și i-am găsit și un scop nobil - poate așa vor putea să mănânce și alții, cetitorii blogului meu, mai bine, mai sănătos și, în orice caz, mai ieftin decât la un restaurant. 

Felul întâi, de data asta, a fost o supă de linte. Felul doi va urma în postarea viitoare. 

Supa se gătește folosind următoarea rețetă:

Supă de linte

Preț: aproximativ 7 lei (foarte aproximativ, în funcție de ce am folosit eu - oricum, ieftin; multe ingrediente sunt în cantități atât de mici încât costurile lor sunt neglijabile)

Număr de porții: 4-6 porții 

Ingredinete: 225 g sau 1 ceașcă de linte verde; 75 ml sau 5 linguri de ulei; 2-3 cepe medii sau chiar mari, tocate mărunt; 2 căței de usturoi, feliați mărunt; 2 lingurițe de semințe măcinate de cumin; 1/4 linguriță de turmeric; 600 ml de bază pentru supă, de pui sau de legume; sare și piper; 2 linguri de pătrunjel tocat, pentru servire. 

Mod de preparare:

1. Puneți lintea într-o oală și-acoperiți-o cu apă rece. Puneți oala pe foc iute, lasați-o să dea în clocot și-apoi să fiarbă 10 minute. Scurgeți bine lintea.

2. Înfierbântați uleiul într-o oală (potrivită ca dimensiune pentru cantitatea de supă pe care-o gătiți) și prajiți în el ceapa, usturoiul, turmericul și cuminul vreme de 3 minute, amestecând mereu. Adăugați lintea apoi turnați în oală baza pentru supă și 600 de ml sau două cești și jumătate de apă. Lasați-o să dea în clocot apoi dați focul mic-mic și lăsați supa să fiarbă liniștit vreme de vreo 30 de minute, până când lintea e fiartă și moale. 

3. Folosiți un instrument de pisat sau blenderul pentru a mărunți sau transforma în pastă o parte din lintea din supă - operațiunea asta face supa să fie mai densă, mai cremoasă. Cand serviți supa puteți presăra pătrunjel tocat deasupra.

Eu am gătit supa asta cu o bază pentru supă din pui - adică o fiertură de pui. Am făcut mai multă si am pus doar fiertură din-asta la supă, nu am folosit fiertură+apă, așa cum zice rețeta. A ieșit foarte bună și așa. Vegetarienii sau cei ce postesc pot folosi fiertură de legume în loc de cea de pui. V-aș spune cum s-o faceți și pe asta dar nu știu nici eu ce și în ce cantități ar trebui să includă pentru un gust echilibrat. Eu supele și borșurile le fac ochiometric, ținând cont de ce am în frigider și de ce și cât îmi vine mie să pun în ele (constante sunt doar morcovii, țelina, păstârnacul, dar și cantitățile lor variază). Așa că nu știu cum e ideal să fac baza asta de supă cu legume...poate aflu și-atunci vă spun și vouă. 

Trebuie să mai spun câteva vorbe despre ingrediente. Lintea nu e foarte greu de găsit, mai ales cea verde - se găsește la super și hipermarketuri în genere și cu din-astea suntem împânziți. Cuminul se mai numește si chimion (și are denumirea științifică "Cuminum cyminum") - aveți grijă să nu-l confundați cu chimenul (Carum Carvi). Turmericul se mai numește și curcuma și este fooooarte galben (are o aromă aparte și colorează puternic în galben orice mâncare; poate înlocui cu succes șofranul - și i se mai zice, de altfel, "șofran indian"). Ambele pot fi găsite la magazine online de condimente (gugăliți vă rog), la plafare și magazine naturiste (între care se remarcă supermarketul naturist din piața Amzei), la magazinele cu condimente orientale (unul il știu eu la etajul pieței Obor, altul cică ar fi prin piața Crângași...și mai sunt și altele prin București), la Băcănia Veche (aici, din câte țin minte, puteți găsi aceeași marcă și aproximativ aceeași gamă de condimente pe care o găsesc eu în Paris la indieni însă la preț dublu, în genere), ș.a. Eu, fericita-norocoasa, mi le-am luat din Paris, unde, cum ziceam, sunt mult mai ieftine decât în România. Luați-vă fără ezitare, costă mai mult pe aici pe la noi dar se folosesc de obicei cantităti mici-mici din ele și-o să vă ajungă multă vreme - iar în mâncăruri fac minuni. 

Mica Indie, Paris

Una din zonele mele preferate din Paris. În imagini: magazine cu haine, bijuterii și alte lucruri stralucitoare - moduri diverse de manifestre a fanteziei admirabile-nemaipomenite a indienilor.
Din păcate - și in mod ciudat - cu magazinele cu mirodenii și cu restaurantele de aici nu am fotografii, deși sunt clienta lor fidelă.

Ceață și ploaie în București

O zi posomorâtă, acum ceva vreme.

Quiche cu brânză cu mucegai albastru și stafide

Ce-am mai gătit eu (țopâind-șchiopătândă și neștiindă că un oscior din picior a plecat la plimbare cale de vreun milimetru - sau doi) împreună cu al meu Radu:

Și iată și rețeta:

Quiche cu brânză cu mucegai albastru și stafide

Preț: aproximativ 20 de lei
Număr de porții: 4-6

Ingrediente: 
(Pentru aluat) 250 g făină de grâu, cernută; 125 g de unt, moale, tăiat în bucăți; 1 gălbenuș de ou; 1 praf de sare; 50 ml de apă;
(Pentru umplutură) 110 g brânză cu mucegai albastru (de orice fel, câtă vreme e moale-sfărâmicioasă iar mucegaiul din ea e albastru); 40 g de stafide; 4 ouă; 200 ml de smântână pentru frișcă (nefermentată); 100 ml de lapte; sare și piper (în mod ideal proaspăt măcinat) după gust.
+ O formă de tartă de 24 - 27 cm. 
Preparare:
1. Cerneți făina într-un vas și faceți o gaură în mijlocul ei. Puneți în ea untul și începeți să îl amestecați cu făina, până o incorporați pe toată sau cea mai mare parte a ei. Apoi adăugați gălbenușul, apa și sarea. Frământați aluatul până totul este omogen încorporat.
2. Faceți un bulgăre din aluatul rezultat, înveliți-l în folie de plastic și lăsați-l în frigider cel puțin o oră și jumătate.
3. Întindeți aluatul rece, de la frigider, într-un cerc mare, cu un diametru cu câtiva cm. mai mare decât diametrul tavei. Asezați-l în tavă, tapetând și marginile ei. Faceți, cu furculița, câteva găuri în fundul aluatului. Dați drumul la cuptor si încălziți-l la 180 de grade - treapta 6.
4. Mărunțiti brânza si amestecați-o cu stafidele, ouăle, smântăna, laptele, sarea și piperul, bătând-aerând ușor amestecul cu o furculiță. Important: anumite tipuri de brânzeturi utilizabile în rețeta asta sunt destul de sau foarte sărate - drept urmare, aveți grijă cât de multă sare puneți în umplutură!
5. Turnați umplutura în tavă, peste aluat. Puneti quiche-ul la copt și lăsați-l acolo vreme de vreo 30 de minute.
6. Mirosiți, gustați, vă bucurați. :)

Mersul trenurilor șansei

Despre mersul trenurilor şansei

Acum, când ea-şi consultă ceaşca, pe care-o ţine ca
pe-o floare (din soiul lupidragi) de ansa frgilă şi cu
dulce galb,
cu ce cuvinte aş putea, fără s-o
tulbure, să-i spun, să-i dau de înţeles că şansa,
pe care pare s-o aştepte de la ghiocul univalv al
ceştii ca atare, ea, al cărei nume poate fi (şi poate
că şi e) Ortansa, că şansa, cum spuneam, nu trece, 
sau, dacă trece, nu opreşte, sau, chiar dacă 
opreşte, nu stă (decât puţin) într-un oraş, al ei,
urât şi care-şi pierde, pe zi ce trece, ănportansa;
mult prea urât şi-n care singur varul odăilor e alb.
(Şerban Foarţă )

PS: Scrisoare din Moldovița
(Emil Brumaru)

Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii

Tremurand de infinita
Gingășie a luminii?



O fotografie făcută pe când mă întorceam de la Sibiu într-un București în care mă aștepta un Răduc proaspăt îndrăgostit. De mine...