sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Quiche cu brânză cu mucegai albastru și stafide


Ce-am mai gătit eu (țopâind-șchiopătândă și neștiindă că un oscior din picior a plecat la plimbare cale de vreun milimetru - sau doi) împreună cu al meu Radu:




Și iată și rețeta:


Quiche cu brânză cu mucegai albastru și stafide

Preț: aproximativ 20 de lei
Număr de porții: 4-6

Ingrediente: 
(Pentru aluat) 250 g făină de grâu, cernută; 125 g de unt, moale, tăiat în bucăți; 1 gălbenuș de ou; 1 praf de sare; 50 ml de apă;
(Pentru umplutură) 110 g brânză cu mucegai albastru (de orice fel, câtă vreme e moale-sfărâmicioasă iar mucegaiul din ea e albastru); 40 g de stafide; 4 ouă; 200 ml de smântână pentru frișcă (nefermentată); 100 ml de lapte; sare și piper (în mod ideal proaspăt măcinat) după gust.
+ O formă de tartă de 24 - 27 cm. 
Preparare:
1. Cerneți făina într-un vas și faceți o gaură în mijlocul ei. Puneți în ea untul și începeți să îl amestecați cu făina, până o incorporați pe toată sau cea mai mare parte a ei. Apoi adăugați gălbenușul, apa și sarea. Frământați aluatul până totul este omogen încorporat.
2. Faceți un bulgăre din aluatul rezultat, înveliți-l în folie de plastic și lăsați-l în frigider cel puțin o oră și jumătate.
3. Întindeți aluatul rece, de la frigider, într-un cerc mare, cu un diametru cu câtiva cm. mai mare decât diametrul tavei. Asezați-l în tavă, tapetând și marginile ei. Faceți, cu furculița, câteva găuri în fundul aluatului. Dați drumul la cuptor si încălziți-l la 180 de grade - treapta 6.
4. Mărunțiti brânza si amestecați-o cu stafidele, ouăle, smântăna, laptele, sarea și piperul, bătând-aerând ușor amestecul cu o furculiță. Important: anumite tipuri de brânzeturi utilizabile în rețeta asta sunt destul de sau foarte sărate - drept urmare, aveți grijă cât de multă sare puneți în umplutură!
5. Turnați umplutura în tavă, peste aluat. Puneti quiche-ul la copt și lăsați-l acolo vreme de vreo 30 de minute.
6. Mirosiți, gustați, vă bucurați. :)


duminică, 4 noiembrie 2012

Mersul trenurilor șansei


























Despre mersul trenurilor şansei

Acum, când ea-şi consultă ceaşca, pe care-o ţine ca
pe-o floare (din soiul lupidragi) de ansa frgilă şi cu
dulce galb,
cu ce cuvinte aş putea, fără s-o
tulbure, să-i spun, să-i dau de înţeles că şansa,
pe care pare s-o aştepte de la ghiocul univalv al
ceştii ca atare, ea, al cărei nume poate fi (şi poate
că şi e) Ortansa, că şansa, cum spuneam, nu trece, 
sau, dacă trece, nu opreşte, sau, chiar dacă 
opreşte, nu stă (decât puţin) într-un oraş, al ei,
urât şi care-şi pierde, pe zi ce trece, ănportansa;
mult prea urât şi-n care singur varul odăilor e alb.
(Şerban Foarţă )

PS: Scrisoare din Moldovița
(Emil Brumaru)

Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii

Tremurand de infinita
Gingășie a luminii?




O fotografie făcută pe când mă întorceam de la Sibiu într-un București în care mă aștepta un Răduc proaspăt îndrăgostit. De mine...

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Poftesc

Îmi place tot mai mult vinul, cel roșu mai ales. Nu mă pricep și nu le prea disting unele de altele dar încerc diverse vinuri din pură plăcere. De-o vreme caut vinuri făcute din soiuri românești de struguri - altele decât feteasca albă, feteasca neagră, feteasca regală, tămâioasa și busuioaca de Bohotin. Mi-a deschis apetitul pentru ele Radu Anton Roman (din care am inceput să citesc și de pamplezir, nu doar la nevoie, semn că se manifestă tot mai intens în mine gena gătitului cu pasiune, moștenită și împărtășită în familie).
Din păcate, până acum am găsit pe la magazine doar două alte soiuri - băbeasca neagră și o cadarcă de Miniș (care, zic unii, e de origine incerta și nu tocmai autohtona, dar oricum!).
Aveți voi idee pe unde-aș mai putea găsi bunătățuri-raritățuri din astea și cine le mai produce și vinde pe la noi? Nu mă aștept la răspunsuri dar oricum...întreb și eu.

PS: Rog partea de familie plecată la Focșani la festivalul vinului să se uite de-or fi pe-acolo... 


vineri, 12 octombrie 2012

În labirint

Stau în bucătărie, mănânc biscuiți cu Nutella, beau un deget de vin roșu - nu e o combinație așa reușita - și cuget. Ar trebui sa fac altele, cu totul altceva. Dar nu am chef de mai nimic. Nici nu mai știu ce e cu mine.
Mă întreb adesea dacă ceea ce fac e bine sau nu, dacă ceea ce am facut e bine sau nu, dacă nu era mai bine să fi facut ceva altcumva sau să se fi întâmplat ceva altcumva. Ajung să regret foarte multe, prea multe. Orice lucru ar fi putut sa fie mai bun, mai bine. Oare sunt unde e cel mai bine să fiu? Oare am făcut ce era mai bine să fac? Oare ce ar trebui să fac?
Mă simt prea des ca și cum as fi într-un labirint. Oare am ales drumul potrivit, drumul cel bun? Și, de altfel, nici nu știu precis unde aș vrea sau ar trebui să ajung.
Rătăcesc de când eram mică prin visele mele. Dar uneori simt că rătăcesc dintotdeauna, oriunde. Sunt confuză și dezorientată.
Radul meu judecă altfel lucrurile - s-a întâmplat totul cu un sens și un scop, totul merge înspre mai bine și spre împlinire, tot răul e spre bine, nimic nu e întâmplător, nu are sens să încerci să controlezi lucrurile.
Și eu nici măcar nu cred ca vreunul dintre noi are dreptate.

Îmi place mult fotografia de mai jos. Nu poate fi interpretată chiar precis - poate că omulețul din imaginea mea merge spre lumină. Sau poate aduce întunericul cu el. Dar cu siguranță rătăcește printr-un labirint.


joi, 4 octombrie 2012

Efervescență

Mi-e poftă să creez ceva, sunt prea-emotivă, mă inspiră și mă impresionează atât de multe. Aș împleti, aș face fotografii, aș desena, aș găti, aș scrie un roman. Mă emoționează muzica, mă emoționează oamenii, lumina, gândurile, amintirile.

Într-așa o stare, aseara, pe o lumină tot mai slabă și mai puțin bună, am făcut niște fotografii, majoritatea nereușite. Dintre ele, astea două îmi par mai prezentabile.