Se afișează postările cu eticheta supa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta supa. Afișați toate postările

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Supă de legume cu pesto și parmezan

...sau un soi de Ribollita, o minunată supă italiană de legume.

Sau "supa de lucs". Sau supa pe care am anunțat-o acum o lună și ceva...
Ori nu am mai avut timp să scriu pe aici, ori nu am mai avut poftă.

Sunt foarte bucuroasă că s-a încheiat anul trecut și a început anul cel nou. Niciodată nu am mai fost (așa) bucuroasă că s-a încheiat un an. Am mari speranțe, mari dorințe pentru 2013. Sunt entuziasmată tare de ceea ce se anunță pentru anul ăsta. Sper că nu degeaba. În orice caz, printre multe altele, îmi doresc să mă țin de scris pe aici. Deci iată de ce scriu și postez iarăși.

De-asemenea, sunt foarte bucuroasă să constat că a început să aibă o viață independentă blogul meu - aproape în fiecare zi mai intră câte cineva, mai multe persoane chiar, pe aici.

Revenind, nu i-am zis supei "Ribollita", simplu, pentru că nu am respectat întocmai rețeta pe care o aveam. Am suplimentat cantitatea de lichid, nu am pus fenicul in ea, nici spanac, după cum spunea rețeta originală...și nici nu am servit-o  turnând-o peste felii de pâine albă, conform rețetei. Dar a ieșit oricum grozav de bună.


























Supă de legume cu pesto și parmezan*


Preț: 15-20 de lei (depinde de unde cumpărați ingredientele și în ce sezon)
Număr de porții: 6-8 porții generoase (dar nu bag mâna-n foc pentru estimarea asta, din păcate)

Ingrediente: 3 linguri sau 45 ml  de ulei de măsline; 2 cepe tocate; 2 morcovi tăiați felii; 4 căței de usturoi, striviți; o bucațică de țelină-rădăcină sau două tije de țelină, tăiate bucățele; 2 dovlecei măricei feliați; 400 de g de roșii tăiate cubulețe, proaspete sau din conservă; 2 linguri sau 30 de ml de pesto, făcut in casă sau cumpărat; 400 g fasole pre-fiartă sau din conservă; 2,5-3 litri bază de supă de pui sau de legume; sare și piper măcinat; *parmezan sau, mai ieftin, brânză grana padano rasă.

+ O oală în care să încapă toate ingredientele de mai sus. 

Mod de preparare:
1. Încălzitți uleiul în oala în care preparați supa și adăugați, atunci când e uleiul încins, ceapa, morcovii și usturoiul și perpeliți-le vreme de vreo 10 minute la foc mic. Adăugați apoi dovleceii și perpeliți-i și pe ei inca vreo 2 minute împreună cu cele de mai sus.
2. Adăugați roșiile, pesto-ul, fasolele și lichidul și dați focul mai mare, până când supa începe să clocotească. Dați focul mai mic și lăsați supă să fiarbă liniștit vreme de 25-30 de minute sau până când legumele sunt fierte. Adăugați sarea și piperul.
3. Serviți supa presărând peste ea, din belșug, parmezan sau o brânză similară și vă bucurați de așa minunăție.

Să vă spun și cum am făcut eu pesto-ul. În mod normal, sosul pesto se face cu semințe de pin dar eu nu aveam prin casă așa ceva așa că am făcut fără - și-a fost oricum reușit. Am cules de pe balcon o mână de frunze de busuioc și ceva crenguțe de oregano - cantitatea poate varia, după poftă și inspirație. Le-am spălat și le-am pus în blender. Am curățat vreo 2-3 căței mici de usturoi și i-am pus și pe ei în blender. Deasupra am turnat ulei de măsline (3-4-6 linguri, nu mai știu) și am mai pus și, să zic, o lingură de grana padano. Din câte știu, nu e foarte strictă metoda de preparare a pesto-ului - cel putin nu e pentru mine. Am blenduit bine totul și-a ieșit ceva foarte gustos și foarte parfumat. Am pus toată cantitatea rezultată în supă - așadar mai mult decât indica rețeta - și nu i-a dăunat deloc, dimpotriva, a ieșit bună de tot și foarte plăcut aromată.

Brânza grana padano se găsește, bună și mai ieftină, la Lidl - sau la Mega Image, deși de-acolo nu am luat si nu știu cum e. Tot la Lidl am văzut că se găsește și sos pesto deja preparat, la borcan - de văzut și cât de bun este. Nu-mi place să menționez numele supermarketurilor pe aici dar na, trebuia să precizez de unde le puteți lua.

Poftă bună și mare și pe curând, sper eu! :)

vineri, 23 noiembrie 2012

Supă de linte


Într-una din serile săptămânii trecute m-am apucat iar de gătit bunătăți - întâi, ca să am ce-i pune la pachet pentru prânz lui Radu; apoi, ca să am ce să mai fotografiez și să mai postez aici.

Radul meu nu se împacă deloc bine cu mâncarea de la majoritatea restaurantelor din București - are un organism sensibil și bănuim că prin bucătăriile lor se folosesc tot soiul de aditivi - în special potențiatori de aromă - ce-i fac rău. Drept urmare, gătesc cât pot eu de des și-i pun la pachet, în medie, cam două feluri de mâncare. Nu că m-aș lăuda, dar mâncarea mea nu-i cu aditivi, e gătită cu drag, special pentru el, e mult mai ieftină și, încet-încet (sper eu), tot mai bună.

Și pentru că tot îmi place tot mai mult să gătesc (ca sa nu mai spun: să mănânc!) mâncare bună-bună (boala asta e genetică, moștenită pe linie maternă) și s-o și fotografiez am decis să pun aici, de-acum încolo, rețetele și fotografiile cele mai reușite. Mă entuziasmează treaba asta și i-am găsit și un scop nobil - poate așa vor putea să mănânce și alții, cetitorii blogului meu, mai bine, mai sănătos și, în orice caz, mai ieftin decât la un restaurant. 

Felul întâi, de data asta, a fost o supă de linte. Felul doi va urma în postarea viitoare. 

Supa se gătește folosind următoarea rețetă:

Supă de linte

Preț: aproximativ 7 lei (foarte aproximativ, în funcție de ce am folosit eu - oricum, ieftin; multe ingrediente sunt în cantități atât de mici încât costurile lor sunt neglijabile)
Număr de porții: 4-6 porții 


Ingredinete: 225 g sau 1 ceașcă de linte verde; 75 ml sau 5 linguri de ulei; 2-3 cepe medii sau chiar mari, tocate mărunt; 2 căței de usturoi, feliați mărunt; 2 lingurițe de semințe măcinate de cumin; 1/4 linguriță de turmeric; 600 ml de bază pentru supă, de pui sau de legume; sare și piper; 2 linguri de pătrunjel tocat, pentru servire. 

Mod de preparare:
1. Puneți lintea într-o oală și-acoperiți-o cu apă rece. Puneți oala pe foc iute, lasați-o să dea în clocot și-apoi să fiarbă 10 minute. Scurgeți bine lintea.
2. Înfierbântați uleiul într-o oală (potrivită ca dimensiune pentru cantitatea de supă pe care-o gătiți) și prajiți în el ceapa, usturoiul, turmericul și cuminul vreme de 3 minute, amestecând mereu. Adăugați lintea apoi turnați în oală baza pentru supă și 600 de ml sau două cești și jumătate de apă. Lasați-o să dea în clocot apoi dați focul mic-mic și lăsați supa să fiarbă liniștit vreme de vreo 30 de minute, până când lintea e fiartă și moale. 
3. Folosiți un instrument de pisat sau blenderul pentru a mărunți sau transforma în pastă o parte din lintea din supă - operațiunea asta face supa să fie mai densă, mai cremoasă. Cand serviți supa puteți presăra pătrunjel tocat deasupra.


Eu am gătit supa asta cu o bază pentru supă din pui - adică o fiertură de pui. Am făcut mai multă si am pus doar fiertură din-asta la supă, nu am folosit fiertură+apă, așa cum zice rețeta. A ieșit foarte bună și așa. Vegetarienii sau cei ce postesc pot folosi fiertură de legume în loc de cea de pui. V-aș spune cum s-o faceți și pe asta dar nu știu nici eu ce și în ce cantități ar trebui să includă pentru un gust echilibrat. Eu supele și borșurile le fac ochiometric, ținând cont de ce am în frigider și de ce și cât îmi vine mie să pun în ele (constante sunt doar morcovii, țelina, păstârnacul, dar și cantitățile lor variază). Așa că nu știu cum e ideal să fac baza asta de supă cu legume...poate aflu și-atunci vă spun și vouă. 

Trebuie să mai spun câteva vorbe despre ingrediente. Lintea nu e foarte greu de găsit, mai ales cea verde - se găsește la super și hipermarketuri în genere și cu din-astea suntem împânziți. Cuminul se mai numește si chimion (și are denumirea științifică "Cuminum cyminum") - aveți grijă să nu-l confundați cu chimenul (Carum Carvi). Turmericul se mai numește și curcuma și este fooooarte galben (are o aromă aparte și colorează puternic în galben orice mâncare; poate înlocui cu succes șofranul - și i se mai zice, de altfel, "șofran indian"). Ambele pot fi găsite la magazine online de condimente (gugăliți vă rog), la plafare și magazine naturiste (între care se remarcă supermarketul naturist din piața Amzei), la magazinele cu condimente orientale (unul il știu eu la etajul pieței Obor, altul cică ar fi prin piața Crângași...și mai sunt și altele prin București), la Băcănia Veche (aici, din câte țin minte, puteți găsi aceeași marcă și aproximativ aceeași gamă de condimente pe care o găsesc eu în Paris la indieni însă la preț dublu, în genere), ș.a. Eu, fericita-norocoasa, mi le-am luat din Paris, unde, cum ziceam, sunt mult mai ieftine decât în România. Luați-vă fără ezitare, costă mai mult pe aici pe la noi dar se folosesc de obicei cantităti mici-mici din ele și-o să vă ajungă multă vreme - iar în mâncăruri fac minuni.