Se afișează postările cu eticheta emil brumaru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta emil brumaru. Afișați toate postările

miercuri, 16 iulie 2014

Emil Brumaru

Pentru că nu mă pot concentra la altceva recitesc lucruri vechi, scrise de mine prin alte părți ale internetului. Printre ele, am găsit niște fragmente decupate din scrierile lui Emil Brumaru - le iau de acolo și le mut aici, sunt prea frumoase. Păcat că nu au diacritice - mi-e prea lene însă acum să le pun.

"Tin minte o seara cand, la Dolhasca, pe intuneric, m-am dus in gradina, intre copacii din spatele casei, am ingenuncheat si m-am rugat lui Dumnezeu sa nu-mi ia poezia, sa mi-o deie mereu, mereu. Nu eram patetic, eram speriat, simteam ca pierd ceva definitiv, desi pe atunci scriam, umblam nauc de versuri, le pandeam si le prindeam uneori."

"Cred ca fac parte din categoria acelora care, ca si "sarmanul" Makar Alexeevici Devuskin, v-ar scrie scrisori chiar daca ar locui in acelasi bloc, la apartamentul 33, sa zicem!"

"Ce elegant trece timpul lui Turgheniev!
<<Mai trecura cativa ani. Era o zi rece de toamna cand, in fata celui mai mare hotel din Orasul S***, resedinta guberniei, se opri o caleasca. Din ea cobori un domn...>>Ai impresia ca domnul s-a urcat, dezinvolt, in caleasca in urma cu "cativa ani", care "trecura" doar ca el sa poata cobori, intr-o "zi rece de toamna", "in fata celui mai mare hotel din Orasul S***, resedinta guberniei..."! "

"Stimate domnule Lucian Raicu,
Exista placerea enorma de a da citate. Oare ea n-ar putea fi dusa pana la limita? De exemplu, sa copiezi tot Idiotul, sa comentezi cu un singur cuvant: fantastic!, si sa publici chestia asta. Pe urma, netulburat, sa copiezi Razboi si pace!"

Ce scriam eu pe atunci: "Cum, dupa ce-am terminat de-mi scris lucrarea mea de licenta, bune toane m-au cuprins, am o stare sufleteasca tocmai buna pentru a vedea poezie, multa poezie pretutindeni. In aceasta atmosfera am scotocit azi pe raftul cu poezii pescuite de sora mea din marea de poezii a lumii si-am citit iar poezii de Emil Brumaru. Mie-mi plac numai un anume soi de poezii de-ale lui, dar soiul ala imi place mult de tot."


Alte scrieri citate apoi:

Scrisoare din Moldovita
Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii
Tremurand de infinita
Gingasie a luminii?

Si de ce se iau la harta
Ingerii langa cantoane?
De ce are roua scoarta
Si amurgul vechi bidoane
De ulei pentru elita
Leusteanului gradinii?

Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii?

Elegie
O, magazii de marfuri!
O, sfecle de zahar!
Sunt stampilat de ingeri,
Nu pot sa ma mai apar.
In sali de asteptare
Cu miros de harbuz
Beau iar dulci decilitri
De-amurg si fac abuz
Cu timbre daruite
De factorul postal,
Si-ador cantarul garii
Si-aromele de cal,
Si-ascult traverse calde
Sub linii spunand: ah!
Si scriu scrisori naive
Pe benzi de telegraf
Cu chimicul, in gura
Muiat, ca la-nceput.

Mi-e sufletul biletul
Pentr-un marfar pierdut.


Idila
In universul nostru dens si mic
Ursii mananca si nu fac nimic.

Vulpile dau de-a dura printre spini
Nevinovate,-aricii bruni si fini,

Sub maluri verzi racii stricati si moi
Deprind paraie sa curga inapoi.


Idila
E-atat de rosu bulionul
cand canta-n casa gramofonul,

Si-atat de galbena-i lumina
Prin care umbla-ncet gaina,

Si-atat de verde leusteanul;
Oh, langa el sta-ntins ligheanul

Pe un pamant atat de negru,
Pe un pamant atat de negru...

Fragment de scrisoare:
"Gasesc pietre plate, gaurite, in care-mi pot infige creioanele ascutite! Fac un fel de arici cu tepi grosi, galbeni, de "Koh-I-Noor"!! Cand sfarsesc de jumulit ariciul, s-a terminat si scrisoarea."

duminică, 4 noiembrie 2012

Mersul trenurilor șansei


























Despre mersul trenurilor şansei

Acum, când ea-şi consultă ceaşca, pe care-o ţine ca
pe-o floare (din soiul lupidragi) de ansa frgilă şi cu
dulce galb,
cu ce cuvinte aş putea, fără s-o
tulbure, să-i spun, să-i dau de înţeles că şansa,
pe care pare s-o aştepte de la ghiocul univalv al
ceştii ca atare, ea, al cărei nume poate fi (şi poate
că şi e) Ortansa, că şansa, cum spuneam, nu trece, 
sau, dacă trece, nu opreşte, sau, chiar dacă 
opreşte, nu stă (decât puţin) într-un oraş, al ei,
urât şi care-şi pierde, pe zi ce trece, ănportansa;
mult prea urât şi-n care singur varul odăilor e alb.
(Şerban Foarţă )

PS: Scrisoare din Moldovița
(Emil Brumaru)

Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii

Tremurand de infinita
Gingășie a luminii?




O fotografie făcută pe când mă întorceam de la Sibiu într-un București în care mă aștepta un Răduc proaspăt îndrăgostit. De mine...