Din toate cărțile mele cu versuri de-ale țăranilor aleg și-mi plac doar unele, doar cele mai pline de emoție.
De-ar fi dorul ca vântul,
S-ar aprinde pământul.
*
Săraci dragostele noastre
Ne-au rămas pustii pe coaste
Ș-am fost eu vineri la ele:
Răsărise viorele,
Viorele flori adânci,
Când le vezi, mândruțo, plângi.
*
Săraci cărările mele!
Cum crește iarba pe ele!
Las să crească,
Boii-o pască,
Crească cât îs gardurile,
Ca s-o bată vânturile
Ca pe mine gândurile.
*
Jelui-m-aș și n-am cui,
Jelui-m-aș codrului:
Codrui-i jalnic ca și mine,
Că nici frunză nu-i rămâne,
Numai goale crengurele
Să le bată vânturele,
Vânturele, vremurele,
Ca pe mine gândurele.