Un mic schelet

- Bună, tu cum te numești? Am auzit că obișnuiești.
- Că obișnuiesc?
- Să plângi pe stradă.
- Acest lucru este...
- Acest lucru este...
- Acest.
- Acest.
- Știu că...
- Știi că nu tocmai obișnuiesc și de asemenea știi că acest...
- Că acest?
- Dacă te-aș căuta eu plângând pe stradă?
- Dacă?
- Nu ai răspunde.
- Dacă...
- Dacă?
- Și totuși, cum te numești?
- Sunt o frunză, înțelegi. Purtată.
- Am auzit că ești.
- Am auzit că ești.
Era o zi de toamnă. Ploua, ploua afară, ploua mărunțel, pe jos am găsit un schelet - mic și maro, din plastic.
- Am auzit că mă părăsești.
- Mă părăsești?
- Iată.
Am scos din buzunar un mic schelet.
- Poftim acest - acest.
Merg și acum pe stradă.