Azi

Mi-am stăvilit azi lacrimile, plânsul, adâncindu-mă în muncă. În camera mea luminoasă - pe care nu o să o mai am în curând. Weekendul ăsta, după ce-am petrecut două seri şi două zile senine acolo, m-am tot gândit şi-am simțit cât de bine mi-e acolo, în locul meu, un spațiu devenit aşa de personal şi-aşa de încărcat de semnificații pentru mine.
Nu ştiu ce o să se întâmple şi am fost şi sunt şi tristă şi speriată - când foarte tare, când mai puțin, cu întreruperi în momentele în care mă scufund în altceva.
Tot azi e şi ziua mea de tango - şi-am reuşit să fiu iar, pentru vreo o vreme, fluidă, vie, conectată, plină de bucurie, relaxată. Aş vrea să pot să fiu aşa mai des.