turbărie

am câteva minute, zece, le-am întrecut mult
nu pot să mă apropii de mine prea mult
așa că beau apă în care mi-am picurat valeriană

vezi, merg pe o cărare, poate printr-o pădure, și undeva în stânga e un lac, un loc mlăștinos mai curând, o apă densă și neagră și nu pot să merg mai departe
furată cu tălpile în noroi privind
sunt raze albe printre trunchiuri, pe apa întunecată
îngenunchez și îmi scufund și palmele în lichidul negru și dens
uite, nu pot să merg mai departe
ca și cum nici nu am trecut pe aici
sunt plină de apă lut turbă
neagră
dacă mă întind aici
mi-e teamă

l-au găsit acolo în turbă
mumificat
încremenit
parcă mort, parcă viu

m-am oprit aici în genunchi