duminică, 31 ianuarie 2016

Naufragiu

Celulele fragile, înghesuite una în alta, micile uzine din manuale, inundate, intoxicate, agresate, celulele fragile, obosite, înveninate,
celulele mele eșuate.
Rămân numai niște cuvinte neputincioase, oboseala, putreziciunea.  

vineri, 29 ianuarie 2016

Lista de sarcini

Vâră-te sub plapumă, scufundă-te în întuneric, în tăcere, respiră încetişor şi rămâi acolo.


joi, 28 ianuarie 2016

Jazz

Îmi palpită muzica prin măruntaie.
Jazz.

Ridic ochii. S-au lungit zilele. Patru burlane lungi, metalice, își lasă umbrele pe peretele de vizavi, umbre tot mai slabe. Lumina își schimbă culoarea pe măsură ce piere.

Jazz, aș dansa într-o rochie de satin verde, cu ochii mari și obrajii pufoși și aspri, cu picioarele desculțe.

O mandarină dulceagă, mai mult lipsită de gust. 

Entropie

Deconstrucția panicii, încovrigarea inimii, un purice în priză.

Pe sub pături curg lichide negre și sunt petele întinse, am noduri și sigilii și închid ochii.

Trenul e oprit pe linia moartă, mai e lumină la o fereastă, înăuntru o femeie își bea ceaiul cu degete tremurânde.  

Doi oameni merg cu un autobuz, alături, se înclină unul spre celălalt, își lipesc umerii, își apropie obrajii, privesc fotografii.

Mi-e frig.
Două fix.

duminică, 24 ianuarie 2016

Cântec

Cântec pentru lucrurile duse la vale, pentru nimic, pentru găuri negre, cântec pentru tăcere, cântec pentru bucăți de oameni, cântec pentru mizerie, cântec pentru necunoscute, cântec pentru linii rupte, cântec pentru oboseală, cântec pentru întâmplări absurde, cântec pentru vremuri trecute, cântec pentru carne, cântec pentru legume, cântec pentru aripi frânte.

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Porcării ieftine

Negru pe sub piele, imaginează-ți ce-ți place, du-te mai departe, dansează, dansează, dansează, cu mâini pe șolduri, cu mâini în aer, degete înfipte în coaste, oase, oasele, turbată, turbure, șalele mele, bătrânești, putrede, ruginite, curburile astea, vezi, curburile astea mici, strâmbe, frânte, urâte, mi se rupe, crac, rânjește, rânjește cu furie, hai, împrăștie-te, scrâșnește dinții, zâmbește, zâmbește, să crape inima în tine cu un pocnet, forajele, barajele, contraforții, burghiele, duduie pe dinăuntru stâlpii, degetele astea și ochii, ochii sunt ai mei și cuvintele ale mele. Ale mele și atât.

Atât.

Porcării ieftine.

Adorm, dorm o vreme.

Oamenii autosuficienți se întorc în sine, fericiți, lingându-și buzele, înainte să le strângă cu putere, înainte să își vâre nasul între propriile pulpe, rotunjiți, amorțiți, confortabil, leneș. 

O să mă bag sub plapumă, cu firmituri, așchii de oase, plutind prin aer. Cu căștile în urechi și muzici bizare, violente.

Asta-i viața mea, aici.

Bate ceasul ora târzie, ochii se închid printre cuvinte.

Petrecere, izbește și farmă tot, rânjind, cu putere.

La revedere.            

joi, 21 ianuarie 2016

3:35

Să-mi șterg nasul și ochii.
Am ascultat niște muzică și m-au năpădit mucii și lacrimile.


Ieri noapte mă scurgeam de pe scaun tot mai departe și mi-am amintit de mine când eram mică și eram un băiețoi, îmi mai amintesc în ultima vreme, mi-am amintit de mine fugind prin spațiile lumii mele mici și familiare, mi-am amintit vag și totuși puternic.
Nu mi-a plăcut niciodată să fiu fetiță dar e mai mult de atât, de refuzul unui corp cu care nu mă înțelegeam sau înțeleg prea bine - purtam în mine un soi de forță brută și liberă.
 
Anul trecut am fost in Italia și ne-am jucat la un moment dat - și eu mi-am amintit că îmi plăcea când eram eu mică și ne jucam prin fața blocului să fiu fata ce stăpânea apa, fata aia din desenul animat cu Captain Planet. Și m-am luptat anul trecut în Italia cu un tip, fiind ea, și l-am învins cu forța apelor mele.

Nu știu. N-am încă vreo coerență.

Ar trebui să mă culc și eu în sfârșit și mâine poate să nu mai beau o cafea după-amiază. 

Vine o nouă dimineață în care o să mă trezesc târziu, obosită, cu dureri prin toți mușchii și-n oase, o să îmi beau cafeaua cu lapte, o să plec de-acasă și-o să mă uit la copacii albiți de zăpadă prin geamurile mașinii.

miercuri, 20 ianuarie 2016

Speranța singură

Mecanism stricat, nepotrivit, tic-tac, tic-tac
Bate ceasul ora prea târzie,
Hâdă
Speranța africană zace în cursă.

marți, 19 ianuarie 2016

Rezumatul

Să scriu.
Rapid, repede, apoi să mă bag în pat, să citesc puțin, să mă trezesc devreme - planuri puțin probabile.

Auzi, bocancii mei se cam udă în ultima vreme și ce vreau să spun e că în noaptea asta sunt pline de gheață crenguțele spre vârfuri - și de zăpadă. Le-am tot văzut, strălucind discret pe sub becuri.
Zloata, maroul, apa, claxonul, eșapamentul, sapele.
Și-apoi ieri, ieri în stația de autobuz era un bătrân senin cu ochi mari și gura deschisă privind mașinile cum trec, eu stăteam sub un copac plin de zăpadă și de fructe rotunde, două câte două, înghețate, glazurate, privindu-l - și aș vrea să dorm sub pături moi, pufoase, plușate, să le simt pe umeri și pe șolduri și pe labele picioarelor, pături inexistente.

Un om dansează și cămașa i se zbate peste coaste.

Burduful, terasamentul, prâsnelul, șireturile, degetele în buzunarele fetei.

Calamburul, cotlonașul. 

Am un cerșaf rece și tot felul de lucruri concrete în minte, atârnând grele, niște mâini pline de lut,
niște pâine
astăzi stăteam acolo pe fotoliu și mă uitam prin fereastra înaltă cât peretele, păzită în partea de jos de gratii, fereastra aia curioasă, mare, jos, pe bulevard, erau trotuare și cărări și oameni și lumina era puternică, era soare și vorbeam și vorbeam și din când în când priveam pe fereastră fără să văd nimic precis realmente, blocul de peste drum, ferestrele
sunt un caz
îngroșarea minții
nămolirea pereților
altele
Am fost într-o zi fictivă la pescuit, am stat pe marginea bălții, am așteptat, vino, pește mic,

nu am răbdare și nu am minte, am scos mâinile din apă pline, pline cu solzi și cu alge,
uite, ți-am zis, o să pun peștii pe masă, afară e iarnă și-au înghețat trotuarele și eu nu am răbdare, nu am răbdare să caut, să șlefuiesc, pe sub pleoape îmi curg luminile și vreau într-un colț, la cald, la rece, rândurile cărții sunt așa de grele și dacă e azi avem concluzia zilei,
am nevoie de apele mele și am nevoie să deschid ochii.

joi, 14 ianuarie 2016

Doamna

Cum o fi fost poezia cu Ortansa?
Nu mai ştiu.

Părerile sunt împărțite, domnilor, dar egztravagansa de a purta pălării cu pene de pinguin şi de păun în vreme ce oftezi de plictis în apartamentul de 300 de metri pătrați precis în întunericul unei deznădejdi în cufărul țărănesc din vestibul - nu ştim ce ascunde casa acestei dame, cu pleoapele fardate fumurii şi mult dichis în obrajii supți, livizi, totuşi propun să-i sãrutați degetele subțiri la sosire, foile îngăbenite pe care le ține în sertarul închis. 

miercuri, 6 ianuarie 2016

Pleosc

Japiță, ploşniță, pocnitoare albastră, putredă, coajă uscată,
o gaură
Gălăgie, zgâtie.
Carnagiu.
Tribună, bisturiu, burghie, vâj!, candelabrul, prăpădită,
Scârbavnică râie. Omoplat proeminent, fisurat, rece.
Un cotlon răsucit, mațul întins, scormonit.
Un şut, de-a dura pe stradă.
Înghite amarul, algocalminul, căciula pe ochi, gulerul.
Şuba, ploşnița, lipitoarea, astrahanul.