Policlinică

Nu am mai nimic de zis afară de faptul că mi-e foarte somn
Mă doare, stimabile, urâțenia şi urâtul şi crocodilii au dinți ascuțiți şi ronțăie şi ronțăie scârțâit
Sunt atât de obosită, domnule Pandele, că mâncarea nu are gust
la fel ca şi toate cele
Întinde-te cu articulațiile la vedere
Asprimile ciobite te înțeapă în piept şi prin tâmple şi-n ochi
Spune şi tu ceva frumos
Nu cunosc, nu cunosc
auzi
Domnule Pandele,
Aşteptând aici pe scaune reci de salon
Domnii cu joben şi plastron îşi aprind umbrelele
Sunt ude, domnilor, nu mai sunt ce au fost
Mustățile noastre apretate au mirosit-o,
plecați-vă toți
Aici în policlinica veche simulăm, cu naturalețe, tot,
Pe scaune cu muşamale
maimuțele, domnule Pandele, sunt ființe inteligente, ce e drept cam păroase, noaptea când dorm pe burțile lor
Pântecoase
Unde eram?
Un fior estetic aparte, domnilor, în vreme ce păşeşte peste degete răsfirate
Vă rog să nu umpleți podeaua cu bale
Trosniți plini de sublim şi de jale
Acest haos, domnule Pandele, alături de această radiografie,
Demonstrează tot
Aproape incurabil