Nesomn

N-am somn şi e plină camera de lumină de lună şi de țânțari. Beau lapte rece sperând să mi se facă somn.

Afară urlă şi înjură un bărbat. Zgomotele se apropie, sunt mai mulți. Aceiaşi de mai devreme, unii ce se ceartau şi se loveau. Oare pătrund în visele vecinilor mei zgomotele lor? Edi, smardoiul, zgomotul pielii plesnite şi bufnite cu palmele şi pumnii.

Am început să aud ceasul iar. Nu îl aud decât noaptea târziu, când nu am somn.

Şi cred că am omorât un țânțar.

Noaptea e tânără, spun ei în filme. Pe undeva a trecut o ambulanță, nu departe. Trec maşini cu bărbați cu cămăşi şi tricouri şi guri încleiate.
Heeei, heeei, strigă cineva şi pe mine mă doare spatele.
Încă se mai aud greierii. Ce fac greierii toamna? Mor?

Îmi amintesc una, alta.
Mi se tot face pielea de găină, pielea mea aspră şi uscată.

Spune-mi, a zis ea, ce vezi acolo?
Nimic, zise.

Poate că scandalagiii fac ture de blocuri, zgomotele lor se apropie şi se departează.

Băăi, băăăăi.
Trec maşini.

Gata, zice, gata. Hai mă, vino-ncoa. Eu mi-aş rupe porii.

Se aud greierii şi ceasul.

Văd o apă şi un cerb. Poate e timpul să adorm.

Nu ştiu.
4 fix
Noapte bună.