vineri, 9 septembrie 2016

Caznă

Ți-am spus atunci să sorbi. Ai sorbit.
Șterge-mă, ai spus, cu o radieră - sau poartă-ți degetele pe liniile mele și apasă, apasă, până rămân doar scame, cocoloașe. Apasă, apasă.

Când m-am întins pe masă mâinile tale erau reci și străine. Ai început apoi să ștergi și am zis, uite, dispar liniile mele, în curând nu va mai rămâne nimic din mine. Mâinile tale au devenit tot mai calde și aspre, abrazive.
Ai suflat, respirația ta mirosea a ierburi amare. Rămășițele mele s-au risipit pe parchet.

Mâinile mele apasă și apasă, murdare, asudate.
Mi-am închis ultimul ochi.
Noapte. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu