miercuri, 8 iunie 2016

Vieți

Stau şi strâng în brațe o pernă şi aştept somnul, cu telefonul în mâini, îmi amintesc tot felul de lucruri trecute. Mai vechi, mai recente.

Azi mi-au dat lacrimile de emoție mâncând dintr-o felie de tort cu căpşuni, era atât de bun şi mi-a luminat brusc ziua foarte stâlcită, întunecată. M-am plimbat apoi cu Eliza şi a fost tare bine.
Zilele astea citesc interviuri, istorii de vieți, o ocupație abandonată cândva şi reluată acum. Am citit câteva, mai am vreo 170. Le citesc cu atenție şi particip când mai mult, când mai puțin. Mi le imaginez. Vieți mai lungi şi mai scurte, de câteva pagini, câteva în minus sau în plus, tot felul de experiențe, oameni foarte diferiți, separați, aparte - şi totuşi vieți similare. Vieți mici. Mi se blochează gândurile în preajma lor şi în jurul unui sentiment neplăcut. 

Să trăim mult, totuşi. E mai bine aşa. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu