În casa lunii pline

La azil, în loc de linişte şi izolare, undeva departe-departe, stai şi freci podelele cu sârg, după-amiezile le petreci în şezlong printre trandafiri şi prosoape
îţi ştergi mucii, nu e nimic, toate sunt departe, gândurile sunt simple şi puţine, să nu îmi pierd cheile, să nu îmi pătez bluza cu mâncare
nu îţi ies ochii din cap, zilele poţi să le zaci, nu mă scoateţi din cameră azi,
nu e nimic, totul e bine, vânezi păianjeni, numeri paşii, te uiţi pe geam în zile ploioase, îţi lipeşti nasul de el şi e rece
stai şi ştergi podele cu sârg, le cureţi şi cureţi până devin strălucitoare
îţi ţii capul sub apă rece, o laşi să să curgă, las-o acolo, să fie,
nu te uiţi în oglindă, oglinda e acoperită cu pânză, vomiţi în strachini şi te ştergi la ochi cu mâini unsuroase
sapi şi sapi şi extirpi
firele, venele, grăsimile, nervii, firicele bolnave se preling prin găleţi
viermii
gata, atât, asta a fost, ai ajuns aici şi zilele s-au dus şi s-a dus totul nu mai e vorba despre nimic
despre noapte şi moarte
te trezeşti dimineaţa şi nu ai nimic pe sub coaste, pe sub cămaşa de noapte, ai gura uscată şi cleioasă şi te plângi de pasta de dinţi
nu trebuie să te suporte nimeni şi umpli caiete cu porcării şi cu drame în picioarele goale
ce a fost a fost şi e putred,
te încovrigi şi deşerţi
în deşert, înţelegi, în deşert sunt toate, umblă profetul profeţind în pijamale cu pântece rotunjit şi spune că a venit toamna şi frunzele sunt maro şi uscate, te încovrigi pe sub pături şi stergi muci şi ştergi lacrimi
nu e nimic, miroase a caprifoi şi a tei şi mâine la prânz vom servi ciorbă şi pepeni.