vineri, 6 mai 2016

Nesaț

Nesaț - am îndesat și îndesat, mâncare și vin, cu nesaț, încercând să satur corpul meu mare, înfometat.
Am vorbit mult prea mult.
Nu mai am prea multe de zis, ascult muzică stereo și sunt un copac mai mult uscat sub soare, un corp hămesit, hain, o gaură în carne, căscată, mare, rece și lipsită de sens.
O să pierim, am zis, de melancolie, o să pierim încet de melancolie în zile ploioase ce mie de altfel îmi plac, plutind cu membrele rășchirate prin bălți, cu ochii dați peste cap, o să ne picure roua-n ochi, o să picăm în dimineți când nu ne-am mai da jos din pat, o să ne aplecăm, noi, uite-așa, apăsați pe spinări de ape
scrie și tu ceva mai altfel, te rog
scriu, scriu, degete pe butoane
mă tem că nu mai e nimic de vorbit că nu mai e nimic
uite ce, nu e nimic
pune potcoave cailor și gonește
căpcăunii mușcă din carnea nemiloasă în care am îndesat și am îndesat
praf
îneacă-te
am obosit
să dorm în continuare
gata
atât.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu