În buzunare

toane bune azi
ochi
și buzunare pline de cuvinte, sfărmându-se
semințe, crac
spune-ne o melodie, maestre, una durdulie, s-o înșafaci cu mâinile, să ți le umple, să-ți odihnești în ea obrajii umezi
spune-ne una cu miere, de leac, spune-ne una de spurcăciune, una cum n-a mai îmblat
pe cărări bătucite cu pământ negru și pietre și ierburi
vă leat
pe când călăreau flăcaii cale de șapte poște pe când eram
pe când am plecat
pășeam cu mâinile goale am întors buzunarele și le-am scuturat au curs
firmiturile din ele
praf
ce mai rămâne, îmi zici?
peștele înotând pe sub ape, mâinile și ochii căscați pietrele sforile crengile florile
oamenii atârnați
ce oroare
rămân rândurile tale, multe, multe de tot, rămân
rădăcinile

cuvinte sfârâitoare, țâșnind, libere, traiectorii curbe, ascendente, spații goale, incidente, paf!

pe aici suntem liberi, pe aici suntem netoți, cine mai știe toate cuvintele, pierdute prin buzunare, cine mai știe, racordat, un cablu mufat
buze întredeschise, mișcându-se
crac crac

spinarea strivită pe scaun în fața unui ecran o mică împlinire pe ziua de azi
portocaliul pielii tale
spune-mi, spune-mi, nuferii înmuguriți sunt ortaci, sunetele sunt măiestre, muzica e
un cuvânt, un interval, numere
organ

întinde-mi mâinile
caută-mă în buzunare, vâră-le
pline și goale
fâlfâinde, tremurătoare

haide, citește o carte
azi