vineri, 15 aprilie 2016

Rana

Mi-am spart ieri seară capul - puțin - izbindu-l de o bârnă de lemn în pod. Nu-mi mai amintesc după ce mă aplecasem.
Am făcut o baie puțin mai devreme şi mi-am pipăit iar rana cu degetele mâinii stângi în vreme ce cu dreapta îmi țineam nasul - mă scufundasem sub apă.
Mă doare.
Să scriu, scriu, scriu. Niciodată nu scriu destul, rația propusă, necesară.
Despre pledoaria sociologului privind rostul sociologiei în lumea cea nouă.
Altele, altele.
Nu mă culc suficient de devreme şi nu mă trezesc şi nu scriu, nu scriu ce trebuie.
Şi nu reuşesc să termin un roman, să-l citesc.
Să dorm şi să visez, să dorm mult.
Visez tot felul de lucruri oricum
Să stau o jumătate de zi liniştită în pat
Să fac curat
Să scriu
Iarăşi
Nu ştiu despre ce e vorba aici
Nu ştiu nimic
Trebuie să mă pieptăn şi mă doare rana.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu