Necunoscut

Ultima înghițitură, ultimul strop, cuprind cu buzele întredeschise marginea ceștii din lut, îl caut cu limba - îl sorb cu plăcere. Ultimul strop.

Merg pe stradă și țin o mână invizibilă în mâna mea de multe ori, e parte din mine, o strâng, o mână ce îmi face uneori, deseori în ultima vreme, pașii fermi și iuți și apăsați, mă umple de o agresivitate viscerală, străină sau uitată mie, plină de un soi aparte de elan vital, detașat și egoist, plin și de mânie în același timp. O inimă străină bătând în mine, sunt goală și plină, moartă și vie. Nu știu cine sunt și cu cine, ce s-a ales de mine. Ucide, usucă, sugrumă, suprimă, îl țin de mână și mă poartă prin lume, scăpat de sub control, picioare zdravene pășind apăsat, gonind din când în când, suflu, vifor și pustie, ochi deschiși, minte ageră și liniște, ziduri de cetate, ambiție, poftă de putere și justiție, mânie disecând, spintecând, amărăciune și blazare, flegmă și sarcasm, țigări aprinse, tărie și scrum.
Dincolo de asta nu știu ce se întâmplă cu mine, teoretizez în van. Haos - și noi umblăm pe trotuare cu bocanci militari, privim faruri orbitoare și suntem pietroși, întindem mâinile în laterale, îmbătați, și dansăm și dansăm, eu purtată în neștire.
Mi se tot năzare un animal în agonie, tot căzând, tot ridicându-se, gemând, mugind tot mai slab, lipsit de putere, redus la tăcere, închid ușile și tot caut și caut să îl las acolo în neștire.
Nu știu și nu înțeleg mare lucru. Atât.