O rochie cu nasturi

M-am balansat încet în rochia mea lungă și largă cu nasturi.

Sunt aici și cam atât. Pot să zâmbesc și să mă balansez, balansez, pot să mă rotesc și pot să zâmbesc.

Am întins mâinile în lateral puțin. 

Am părul ăsta lung și ondulat. Blond și moale. Îmi place muzica asta și oameni mă privesc. E ok. E o tipă într-un colț, stă pe un scaun și se holbează la mine de ceva vreme. E ok.

Am un prieten, un tip bine făcut, plin de mușchi, îmi spune "frumoaso". Și lui îi zâmbesc. 

Altul, unul brunet, tot așa. 

Aici, în spațiul ăsta, sunt eu și atât. Luminile sunt slabe dar poate să mă privească oricine, mă arăt. 

Toți oamenii ăștia, nu știu unde-i locul meu printre ei. Nu e. 

Toți oamenii ăștia. Și tipa aia. 

Nu pare prea fericită. 

Mi s-a făcut frig brusc. Mă balansez și mă rotesc însă mai departe. 

Sunt într-o barcă, plutesc pe un râu, iată stelele, priviți-mă, sunt aici și zâmbesc. 

Dimineața mă trezesc și mănânc ouă ochiuri cu pâine și unt. Cafeaua o beau fără zahăr și cu lapte. Colegii mei de apartament dorm la ora la care mă trezesc, dorm peste cearșafurile lor mototolite, pe sub pături. Le ies gambele și tălpile de sub pături. Pulpele, spatele, bucăți de oameni risipite în paturi, zărite prin uși întredeschise. 

Aerul e închis, deschid fereastra la bucătărie. 

Mă spăl pe dinți, mă îmbrac și plec.

Ies din bloc, traversez și prind tramvaiul. 

Îmi caut sticla, am lăsat-o undeva. Mi-e frig în ghetele astea. Beau cu poftă alte două înghițituri. 

Reîncep. 

Toți oamenii ăștia și eu printre ei. Nu-i mai văd aproape, ochii mei abia se mai opresc asupra lor. 

În barca mea, aici, nimic nu mă atinge. Sunt departe. 

Când merg pe jos mulți mă privesc. Cu părul prins și palton abia mă recunosc. 

Acum dansez. 

Acasă în baie mă privesc, mă privesc în oglindă.
Sunt aici, spun, aici - și-ating sticla oglinzii. 

Zâmbesc. 

Toți zeii nu sunt de acord cu mine. Și totuși sunt aici.

Nu mai am nimic de ascuns pe sub rochia mea cu nasturi. 

Toți oamenii ăștia nu mă mai preocupă. 

Sunt ca ei sau nu sunt? 

Sunt aici, mă balansez, mă rotesc.

Când o văd că mă privește în continuare, îi zâmbesc. 

De ce plângi?