Minută

Minutul unu fix a fost unul relativ lung. Am aşteptat. Unu şi unu. A trecut.
Stau în pat şi scriu pe un telefon. Îmi vine să scriu iar despre ceasul ce ticăie şi despre nimic.
Toate lucrurile astea clădite aici, adunate, zgomotul picăturilor de apă afară pe pervaz - plouă.
Zgomote mici ce sunt mari în linişte.
Şi mi s-au încălzit picioarele. Îmi plac cearşafurile reci şi drepte şi pernele mici, odăile răcoroase pentru somn,
cuvintele, literele, cafeaua cu lapte de dimineață, lumina zilei când mă plimb, descoperită ici şi colo.
Ceasul e unu şi treişnouă. Îmi simt corpul ciudat şi ma irită zgomotele, o să mai citesc câteva rânduri şi atât.
Unu patruşcinci.