Sinectomie

În camera de așteptare era a naibii de frig. Tapițeria scaunelor din metal, o mușama albastră, era ruptă pe ici și colo. Un copil cu un palton albastru și o căciulă groasă cu dungi roșii și canaf, împletită de vreo bunică, rupea mici bucățele de burete din scaunul de-alături de el. Faianță albă pe pereți și, ici-colo, câte-un afiș, reclame la medicamente pentru diaree și pentru memorie. Ginko, argilă, capsule în două culori, o jumătate albă, una roșie. Un bătrân cu o căciulă neagră, de-astrahan, și-un cojoc, privea în jos - și atât. Îmi înghețaseră mâinile. Le-am întins ușor în față, mi-am privit degetele groase, vineții - abia mai puteam să le mișc. Pe la trei m-au chemat înăuntru. Pe peretele cabinetului, lucru ciudat, o hartă a lumii. Doctorul, un tip la vreo 50 de ani, cu chelie, câteva șuvițe de păr și niște buze foarte groase, mă privea curios, în tăcere.
- Domnule doctor, i-am spus, vă rog eu frumos, extirpați tot.