Aşa că m-am băgat în pat, să aştept cuvintele, ritmul şi rimele, auzi, ştii ce?, viața e un complex de sunete, nasul e un complex de linii, ochii sunt cam căzuți, stelele limitele, pe cerul albastru trec pescăruşi, pielea se lasă şi burțile sunt rotunde, auzi, pe aici nu mai trece nimeni, vorbeşti şi sorbi dintr-o țigară maronie-gri şi timpul trece, aici, fără rime, fără sens, fără atingeri, fără bani şi fără festine, lumea e un loc plin de asprime şi mie, mie sub plapumă mi-e somn şi toate stelele sunt intangibile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu