sâmbătă, 20 octombrie 2012

Poftesc

Îmi place tot mai mult vinul, cel roșu mai ales. Nu mă pricep și nu le prea disting unele de altele dar încerc diverse vinuri din pură plăcere. De-o vreme caut vinuri făcute din soiuri românești de struguri - altele decât feteasca albă, feteasca neagră, feteasca regală, tămâioasa și busuioaca de Bohotin. Mi-a deschis apetitul pentru ele Radu Anton Roman (din care am inceput să citesc și de pamplezir, nu doar la nevoie, semn că se manifestă tot mai intens în mine gena gătitului cu pasiune, moștenită și împărtășită în familie).
Din păcate, până acum am găsit pe la magazine doar două alte soiuri - băbeasca neagră și o cadarcă de Miniș (care, zic unii, e de origine incerta și nu tocmai autohtona, dar oricum!).
Aveți voi idee pe unde-aș mai putea găsi bunătățuri-raritățuri din astea și cine le mai produce și vinde pe la noi? Nu mă aștept la răspunsuri dar oricum...întreb și eu.

PS: Rog partea de familie plecată la Focșani la festivalul vinului să se uite de-or fi pe-acolo... 


vineri, 12 octombrie 2012

În labirint

Stau în bucătărie, mănânc biscuiți cu Nutella, beau un deget de vin roșu - nu e o combinație așa reușita - și cuget. Ar trebui sa fac altele, cu totul altceva. Dar nu am chef de mai nimic. Nici nu mai știu ce e cu mine.
Mă întreb adesea dacă ceea ce fac e bine sau nu, dacă ceea ce am facut e bine sau nu, dacă nu era mai bine să fi facut ceva altcumva sau să se fi întâmplat ceva altcumva. Ajung să regret foarte multe, prea multe. Orice lucru ar fi putut sa fie mai bun, mai bine. Oare sunt unde e cel mai bine să fiu? Oare am făcut ce era mai bine să fac? Oare ce ar trebui să fac?
Mă simt prea des ca și cum as fi într-un labirint. Oare am ales drumul potrivit, drumul cel bun? Și, de altfel, nici nu știu precis unde aș vrea sau ar trebui să ajung.
Rătăcesc de când eram mică prin visele mele. Dar uneori simt că rătăcesc dintotdeauna, oriunde. Sunt confuză și dezorientată.
Radul meu judecă altfel lucrurile - s-a întâmplat totul cu un sens și un scop, totul merge înspre mai bine și spre împlinire, tot răul e spre bine, nimic nu e întâmplător, nu are sens să încerci să controlezi lucrurile.
Și eu nici măcar nu cred ca vreunul dintre noi are dreptate.

Îmi place mult fotografia de mai jos. Nu poate fi interpretată chiar precis - poate că omulețul din imaginea mea merge spre lumină. Sau poate aduce întunericul cu el. Dar cu siguranță rătăcește printr-un labirint.


joi, 4 octombrie 2012

Efervescență

Mi-e poftă să creez ceva, sunt prea-emotivă, mă inspiră și mă impresionează atât de multe. Aș împleti, aș face fotografii, aș desena, aș găti, aș scrie un roman. Mă emoționează muzica, mă emoționează oamenii, lumina, gândurile, amintirile.

Într-așa o stare, aseara, pe o lumină tot mai slabă și mai puțin bună, am făcut niște fotografii, majoritatea nereușite. Dintre ele, astea două îmi par mai prezentabile.